31 martie 2016- seară literară

aprilie 2, 2016 în Cenaclu de administrator

DSCF2159

Zi de vară până-n seară și scriitori băcăuani la Atelier. Două volume de proză a profesorului Sorin Coadă, Șarpele de aramă și Nimfa pe nufăr; despre ele au vorbit scriitori din USR Bacău, prof. Victor Mitocaru, poetul Theodor Calcan și Cristina Ștefan.

Redau din recenzia la cele două volume:

Sorin Coadă practicând un epic la hotarul lirismului, despre o realitate suspendată în absurd, complicată psihoafectiv. Naraţiunea în sine este vagă,  între imagistic şi oniric, între inefabil şi delir, personajele sunt himerice ţinând ca atitudine doar de simbolistică, transformându-se, de fapt, în simboluri de iubire, de moarte, de viaţă. Locul ales, rural, plin de semnificaţii şi mituri, de superstiţii populare şi tradiţii, este prin el însuşi, o magie, un spaţiu al iluziilor, în care percepem doar umbre şi schiţe de personaje, holograme de oameni care au fost cândva modele de personaje şi întâmplări care pot deveni legende.”

Nimfa pe nufăr, Editura Ateneul scriitorilor, 2015.

La doi ani distanţă de romanul Şarpele de aramă, Sorin Coadă revine publicistic cu un nou volum, de data aceasta de proză scurtă, cuprinzând 19 povestiri. Ca evoluţie a stilului aş remarca o mai bună structurare a epicului, o cizelare a exprimării şi o limpezire a ramelor povestirilor, luate fiecare în parte. Spaţiul propus este în pondere acelaşi mirific rustic, personajele aceiaşi clarvăzători ţărani, talpa gândirii strămoşeşti. Sorin Coadă reuşeşte o transgresare a gândirii în stări uneori duse la extrem,  boală, suicid, moarte, acţiunea în sine a povestirii fiind doar o motivaţie secundară pentru detalierea trăirii interioare a personajelor. În asta constă artizanatul psihologic al relatării, personajele îşi sunt propriile scanări de stare iar rezultatul se glisează pe etichetare ca o plăcuţă descriptivă sub un tablou cu nume, titlu, dată şi loc al surprinderii întâmplării( peisajului). Nimic fulminant, doar liniştea acestui rezultat de trecere a vieţii.”

Opinii interesante, conexiuni cu romanul sud-american, aprecirea stilului autentic, ceva amintiri cu George Bălăiță, câteva îndrumări și o atmosferă plăcută, destinsă. Textele Dianei Puiu, Diana Mariana( a citit prima oară în public) au fost receptate cu încurajări, ca fiind bine scrise, tânăra scriitoare primind comentarii de la toți participanții, Rodica Dascalu, Carina Elena Vădăvoiu, Atena Ivanovici, Emil Melinte, Sorin Coadă. Am încheiat seara cu epigramele domnului Eugen Sfichi, direct de la sursa scrisă într-un caiet studențesc, apreciat de tinerii elevi participanți ca piesă de muzeu.  Am mai vorbit de activitatea noastră, poate cam neluată în seamă de susținătorii culturii în Bacău, dar asta nu ne oprește entuziasmul, dar mai ales mulțumirea că aceste întâlniri se dovedesc a fi atât de plăcute și utile.( Cristina Ștefan)

A consemnat întâlnirea Atena Ivanovici:DSCF2126,1

Primăvara începe cu o nouă seară literară

Punctul de întâlnire a celor doi scriitori a constat în lirismul cu care îşi scriu textele, în metaforele abundente şi savuroase, în latura psihologică accentuată în special în scrierile lui Sorin Coadă. Comentariile scriitorului Theodor Calcan şi ale profesorului Victor Mitocaru ne-au purtat de la imaginarul din literatura sud-americană, la Jorge Luis Borges, la poeziile lui Aleksandr Blok, până la scriitori români precum Bacovia, Sadoveanu, Marin Preda, George Bălăiţă, Andrei Pleşu, extrăgând esenţe şi făcând recomandări tinerilor scriitori prezenţi şi prezentaţi.DSCF2122

Recomandarea domnului profesor Victor Mitocaru pentru Sorin Coadă a fost “să să se ia în serios şi să înceapă să pună carne pe ideile lui de personaj, să le dea nu doar idee ci şi fiinţare, atunci va ajunge la roman. Proza scurtă e o etapă pe care o va depăşi beneficiind de achiziţiile pe care le-a făcut deja”.  DSCF2147

Motto-ul întâlnirii cred că poate fi extras din cuvintele domnului profesor Victor Mitocaru despre “cuvântul pus precum cărămida”, exact acolo unde trebuie. Sper să fi folosit şi eu exact acele cuvinte care redau starea de bine a serilor de joi, dacă nu, o să mă folosesc de una din epigramele citite de Eugen Sfichi pentru a fi iertată de cititori.

Sala de judecată

Legea-i că într-un asemenea loc

Cel ce încearcă mereu a-l învinge

Pe procurorul ce acuză cu foc

E avocatul ce minte de stinge.

DSCF2153Cu speranţa că scriitori tineri şi valoroşi preum Sorin Coadă vor fi apreciaţi şi promovaţi în concordanţă cu talentul şi calitatea scrierilor lor, vă spun la revedere şi aştept o nouă seară de joi, cu voi, la Atelier. (Atena Ivanovici)