COSTIN CALISTRAT

13966689-feat

– data naşterii: 30.01.1942

– localitate: Bacău

– anul primirii în USR: 1979

– publicaţii:

Planete, Iaşi, 1974;

Augusta lumină, Bucureşti, 1976;

Despre voinţă, Bucureşti, 1977;

Elementul „lume”, Bucureşti, 1978;

La Răspântii, Iaşi, 1979;

Satiră duhurilor mele… (Parodii şi nu prea), Bucureşti, 1980;

Arşiţa, Iaşi, 1981;

Declinul elegiei, Bucureşti, 1983;

Scrisori, Bucureşti, 1988;

O anume fericire, Iaşi, 1989;

Uite viaţa, nu e viaţa! Poezii de lume, Iaşi, 1992;

Zodiacul în doi peri, Iaşi, 1995;

Lume, lume şi iar lume!, Bucureşti, 1997;

Legământ de eternă neuitare (în colaborare cu Alex. L. Iosif), Bacău, 1998;

Închis… pentru inventar, Bacău, 1998;

De viaţă, de moarte, de lume – Of Life, of Death, of the World (haiku-tanka), ediţie bilingvă, traducere de Luciana Mosoia, Bacău, 2000;

Şi totuşi… nu se mişcă, Bacău, 2002.

Traduceri

• Tristan Tzara, Fuga, Bacău, 1996;

• Pierre Morency, Cuvinte hoinare în noapte, Bacău, 2000.

Scenarii pentru teatru, articole de critică literară, foiletoane, gazetarie.

– activitate, distincţii, premii:

Calistrat Costin (pseudonim al lui Costinel Costin) este un poet şi prozator. Este fiul Emiliei (născută Bălăiţă) şi al lui Alexandru Costin, subofiţer. A studiat filologia la Universi­tatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, între 1960 şi 1965. A fost asistent universitar la Institutul Pedagogic din Târgu Mureş şi la acela din Bacău, redactor la cotidianul „Informaţia Harghitei” şi la revista „Ateneu”; director al Teatrului „G. Bacovia” şi al Teatrului de Animaţie „V. Alecsandri” din Bacău. Este preşedinte al Filialei USR Bacău.

În 1998 i se acordă Premiul „G. Bacovia” pentru poezie. A debutat în presă în 1966, cu articole de critică literară, şi editorial în 1974, cu volumul de poezie Planete. A colaborat la „Tribuna”, „Convor­biri literare”, „Ateneu”, „Orizont”, „Cronica”, „Luceafărul” etc.

 

„Poet autentic (definit prin) poza şi tandreţea ironică (şi) tentaţia parabolei (în) tradiţia unui balcanism bizar”.     (Ion Bogdan Lefter)

„Încă de la debutul cu PLANETE (1974) era limpe că inteligenţa de  tip speculativ şi spiritul ironic prelevează în cazul lui Calistrat Costin / _ /.

SATIRA DUHURILOR MELE … (1980), subintitulată parodii şi nu prea, efectiv cea mai bună carte a lui Calistrat Costin şi o apariţie relativ frapantă în contextul poeziei contemporane, e un amestec bizar de poezie umoristică, notaţii pătrunzătoare despre viciile lumii moderne, alegorii, fabule, inserţii parodice şi fulgerări metaforice, totul sub un regim de ironie acută, de zeflemea cu subsol grav, într-o scriitură narativă, cu subtilităţi semantice şi fonetice, cu desfăşurări hiperlogice / – / în fine cu umor insinuant “ala Mitică”, ilustrând insolitul formulei”

(Laurenţiu Ulici)

„Talent real, dotat cu mult spirit critic, cu umor şi luciditate, cu deschideri  culturale apreciabile.”

(Ion Rotaru)

 

“Mi-amintesc că am citit undeva despre un curent literar numit costumbrism, o critică pitorească a moravurilor, dezvoltat în Spania pe linia Cervantes, Alemán, Quevedo. Oamenii şi întâmplările par a fi disecate şi de către Calistrat Costin, în această manieră iar volumul, în întregul lui,  poate fi privit în comicul unei perioade istorice. La fel cu Caragiale al nostru. Viziune, de fapt, tristă a viciilor, a relelor sociale şi a tarelor umane vechi sau actuale. Dar nimic mai savuros să putem încă râde, respectându-i intenţia satirică poetului Calistrat Costin. Neantul ne este aşa de aproape!”  (Cristina Ştefan)