In memoriam – Cozmei Ion

April 29, 2016 in In memoriam by melman

A murit poetul Ion Cozmei

Vineri, 2 Octombrie 2015 (15:22:21)de

“Poetul Ion Cozmei a trecut în lumea de dincolo joi seara, la vârsta de 64 de ani. Ion Cozmei, care a debutat ca poet în presa de tineret în anul 1965 şi a debutat editorial în anul 1985, este autorul mai multor volume de versuri (cel din urmă, o antologie apărută în colecţia Opera Omnia – Poezie contemporană la Editura Tipo Moldova Iaşi, intitulat „Pacient la vama destinului”, reia titlul unei cărţi publicate în anul 1995).Ion Cozmei, unul dintre fondatorii Mişcării Ecologiste din Bucovina şi al Fundaţiei Culturale a Bucovinei, a fost vicepreşedinte al Societăţii Scriitorilor Bucovineni şi membru al Uniunii Scriitorilor din România.Doctor în filologie cu o teză dedicată poetului naţional al Ucrainei, Taras Şevcenko, Ion Cozmei a fost onorat cu doi ani în urmă cu Premiul pentru traducere al Uniunii Scriitorilor pentru volumul „Cobzarul”. Multipremiat pentru activitatea sa literară, Ion Cozmei a fost unul dintre cei mai activi animatori culturali din arealul bucovinean.”

Ziarul Monitorul de Suceava:

“In vârstă de 64 de ani, Ion Cozmei şi-a petrecut ultimele zile la spital, în comă. Poetul sucevean a lăsat în urmă o listă impresionantă de cărţi publicate. Corpul neînsufleţit este depus la Casa Mortuară, iar slujba de înmormântare va avea loc la biserica Sf. Înviere din Suceava, duminică, 4 octombrie, ora 13:00. Inmormântarea va avea loc în satul Călineşti-Enache.

“Poetul sucevean Ion Cozmei a încetat din viaţă joi seară, la vârsta de 64 de ani şi jumătate după ce în ultimele zile a suferit intens. Autor a multor volume de poezii, traducător, membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Societăţii Scriitorilor Bucovineni, Ion Cozmei a lăsat o amprentă greu de egalat asupra vieţii culturale sucevene din ultimii 40 de ani. A plecat la o vârstă de la care şi el şi apropiaţii lui aşteptau mai mult, dar, privind retrospectiv, Ion Cozmei a lăsat moştenire o biografie şi o bibliografie memorabilă.

S-a născut pe 11 martie 1951, în satul Călineşti Cuparencu, din comuna Serbăuţi, judeţul Suceava, părinţii lui fiind Mitrofan – muncitor şi Maria – casnică. In 1966 a absolvit şcoala generală din localitatea natală, iar în 1970 Liceul “Stefan cel Mare” din Suceava. A urmat cursurile Universităţii “Al. I. Cuza” Iaşi, Facultatea de Filologie, secţia română – latină, în intervalul 1970 – 1974. A fost apoi profesor la şcolile generale din Traian (Ialomiţa), Coarnele Caprei (Iaşi), Dumbrăveni (Suceava) în perioada 1974 – 1979. In perioada 1979 – 1984 a lucrat ca secretar literar la Ansamblul Artistic “Ciprian Porumbescu” Suceava, iar între 1985 şi 1991 a fost director al Casei de Cultură a Sindicatelor Suceava. A fost profesor la câteva licee sucevene, înainte de pensionare fiind profesor titular la Liceul cu Program Sportiv Suceava. Ion Cozmei este doctor în filologie “cum laudae” cu teza “Taras Sevcenko – poetul naţional al Ucrainei şi receptarea lui în România” al Universităţii din Bucureşti din 2006.
A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România din mai 1996.  “- Jurnalul.ro

– data naşterii: 11.03.1951- decedat 1 oct. 2015

– localitate: Suceava

– anul primirii în USR: 1996

– publicaţii:

Pacient la vama destinului; Calendar la cumpăna satului; Tâlcuitorul de semne; Singurătatea de după călătorie; Seminţele disperării.

– activitate, distincţii, premii:

Eminent profesor, doctor în filologie, Ion Cozmei, a debutat în literatură cu placheta de versuri „Subiect pentru o nuvelă (1985). A mai publicat memoralistică, proză, traduceri din lirica ucrainiana; teza de doctorat:  Taras Şevcenko- poetul naţional al Ucrainei şi receptarea lui în România (2006).

„Ion Cozmei scrie o poezie cu interogaţii şi elanuri mentale de ucenic al Cunoaşterii. O poezie a ordinii personale şi presimţirii conexiunilor pe care le are omul cu lumea neştiută, misterioasă, celestă./-/ Poezia lui Ion Cozmei se desfăşoară între starea de pacient şi cea de penitent. A fi pacient înseamnă a primi o alarmă dinspre răul fiinţei: suferinţa de om. Iar penitenţa înseamnă alegerea unui Drum…”

(Vasile Andru)

„Dacă Ion Cozmei nu e conştiinţa pregnant tragică, el este totuşi o conştiinţă gravă, deseori tensionată. El ştie că ajungerea la serenitate şi desăvârşire se realizează prin mortificări şi asceze, copac cu rădăcina-n sus, înfrângând normele universalei aşezări, în experienţa lui intră, îmbulzindu-se, ciocnindu-se, îndrăzneli, extaze, tristeţi, dar şi momente de plinătate ontologică”.

(Constantin Ciopraga)

 „Se vorbeşte adesea în lecţiile despre poeţi de felul cum văd lumea. Cărţile lui Ion Cozmei – dar parcă numai ale lui? – dovedesc o dată mai mult că problema e falsă întrucât poeţii nu văd lumea (atunci când se încăpăţânează s-o facă, ratează ori produc bunuri simbolice puţin valoroase). Dacă în primele cărţi Ion Cozmei vroia să vadă lumea şi s-o descrie, în Tâlcuitorul de semne şi Seminţele disperării el măreşte până la grotesc planul vizualizat: până acolo încât lumina vederii e, în fapt, orbire, iar ochii văd ce nu se vede. Un alt fel de a exprima inexprimabilul, în efortul niciodată încheiat al descoperirii unui centru structural, cel al omului interior.” (Ioan Holban)