Azi, la Biblioteca Județeană “Costache Sturdza” Bacău s-a lansat al optulea volum de poezie al scriitoarei Cecilia Moldovan, “Simfonia mea albastră”; eveniment organizat de Editura Eikon din București. Participanți:  scriitori și critici băcăuani, precum și reprezentanții editurii, managerul Valentin Ajder. Au vorbit despre acest volum Petre Isachi, Dan Perșa și Cristina Ștefan. 

Petre Isachi, prefațator,  a considerat volumul “cel mai bun de până acum al poetei”:

“În volumul Simfonia mea albastră, poeta şi traducătoarea Cecilia Moldovan caută – întâi găseşte şi-apoi caută – să transfigureze ceea ce au în comun o simfonie „albastră” (culoarea lumii spirituale, a eternelor aspiraţii romantice, a iubirii platonice etc., dar şi culoarea depărtării de lumea reală şi de viaţa cotidiană) şi o catedrală romano-catolică, o statuie a libertăţii încă necreată şi o amforă geto-tracică, dar şi ceea ce face comparabilă pictura lui Nicu Enea (ut pictura poesis), cu poezia lui Vasile Alecsandri şi cea a lui George Bacovia, dar şi cu arhitectura bizantino-moldovenească a Mânăstirilor din Bucovina şi Basarabia sau cu dansul dionisyac, visat după „sărutul şarpelui Natrix”.”

Dan Perșa: “Poezia Ceciliei Moldovan este tensionată ca un zig-zag ce pendulează între nevoințele, suferințele și dezamăgirile lumești și întrezărirea lumii divine din care se naște poezia. Este o poezie ca marea cu valuri, vine un val puternic urmat de o clipă de acalmie. Eu am văzut volumul ca având două părți: în prima parte, aspectele vieții erau într-un registru negativ, cum este lumea ce nu poate fi schimbată, sentimentele false, cabotismul, compensate de izvoarele divine ale poeziei și ale artei în general, ele fiind traduceri umane ale izvorului divin. În partea a doua, temele vieții sunt valorificate în mod pozitiv, cuprinzând de la universul domestic până la contemplarea divină. ”

Cristina Ștefan:  la volumul “Cartea de identitate” a privighetorii spuneam că, în structură argheziană, versul Ceciliei Moldovan își plăsmuiește lumea din sfere lexicale opuse, contrastante: una rarefiată, cosmică și una cotidiană, realistă- metodă evident postmodernistă. Acum, în simfonie albastră, poezia Ceciliei Moldovan este o rostire limpede, în expresie bogată, cu metafore inteligente,  care îi ridică poezia la rangul de sintetizator al meditației. Întregul volum este, de altfel, unul dedicat sinelui, sub lupă reflexivă, muzica devenind reculegere și albastrul (culoarea calmului și reveriei) devenind aspirația spre transparența celestă versus labirintul cotidian.

Impresionant discursul scriitorului nonagenar Sever Bodron, apreciat de autoare și de întreaga asistență, un discurs de prețuire a poetei  și a operei sale. Au participat mulți scriitori: Ioan Neacșu, Mara Paraschiv, Viorel Savin, Cornel Galben, George Calcan, prietenii de la Seri Literare: Mioara Băluță, Atena Ivanovici, Sorin Coadă, Rodica Dascălu.

Seara s-a încheiat în acorduri simfonice oferite de Cecilia Moldovan( membră a corului Ateneu) și solista de operă  Andreea Chinezu.

consemnează Cristina Ștefan