PAIU CORNEL

Cornel Paiu s-a născut la 19 noiembrie 1973 la Huruieşti, jud. Bacău.

Studii: Liceul Teoretic „Emil Botta” din Adjud (1988-1990), Seminarul Teologic „Sf. Gheorghe” din Roman (1990-1995), Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti (secţia pastorală, licenţiat în 1999) şi Academia de Arte „Luceafărul” din Bucureşti (secţia pictură de şevalet, absolvent în 2004).

Din anul 2006 locuieşte la Roman, jud. Neamţ, unde activează ca preot în cadrul Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului.

Activitate literară/ publicistică (selectiv):

Debut cu poezie în revista „Agora – Săptămânal de opinie, cultură şi informaţie”, Roman, Anul I, Nr. 26, 9-15 mai 1995;

Debut editorial cu volumul „Paznicii pereţilor – răstimpuri de poezie”, Editura „Scrisul Românesc”, Craiova, 2010.

În anul 2013 a publicat volumul „Tabor – liturghisire” (Ed. „Zona Publishers”, Iaşi), în anul 2014 volumul „Paznicii pereţilor – secundus” (Ed. „Cetatea Doamnei”, Piatra Neamţ), iar în anul 2015 volumul „Paznicii pereţilor – Summa. Harmoniae. Unus.” (Ed. „CorgalPress”, Bacău). În 2018 publică volumul „Biblioteca din turn”, poezii (Editura „Scrisul Românesc”, Craiova) şi în 2020 volumul „Mama VICTORIA, Victorie!”, poezii (Ed. „PapiruS Media”, Roman).

Menţionat în „Dicţionarul scriitorilor vrânceni”, realizat de Culiţă-Ioan Uşurelu (Ed. „Salonul Literar”, Focşani, 2016).

Prezent în volumul „Aphorismes roumains d’aujourd’hui”, Coordinateur principal: Ionuţ Caragea, Traducteur: Constantin Frosin, Préface: Jean-Paul Gavard-Perret, Éditions Stellamaris, Brest, France, 2019.

Publică poezii, critică literară, articole şi studii în reviste literare şi de specialiate, precum: „Scrisul Românesc” (Craiova), „Dacia Literară”, „Viitorul la pătrat” (Iaşi), «Asachi» (Piatra Neamţ), „Oglinda Literară” (Focşani), „Spaţii culturale” (Râmnicu Sărat), „Salonul literar” (Odobeşti, Vrancea), „Examene”, „Cronica Fundaţiilor”, „Euxin”, „Ortodoxia”, „Detectiv Cultural” (Bucureşti), „13 Plus”, „Viaţa Băcăuană” (Bacău), „Theologos”, „Vestitorul”, „Cronica Romanului”, „Melidonium”, „Moldova Literară” (Roman), „Tecuciul literar-artistic” (Tecuci), „Literatură şi artă” (Chişinău, Republica Moldova) ş.a. Fondator al revistelor romaşcane „Clepsydra – revistă de cultură, spiritualitate, artă, poezie, educaţie, ştiinţă” (2010) şi „Trei paie la doi măgari – revistă de satiră, caricatură şi umor” (2012). Din 2016 Revista „Clepsydra” apare şi în spaţiul online (http://revistaclepsydra.ro).

Este prezent în redacţiile unor reviste literare: «Viaţa Băcăuană» – Bacău, «Asachi» – Piatra Neamţ ş.a. Director al revistei «Cronica Romanului», între anii 2007-2010.

În decursul timpului a participat ca invitat la diferite emisiuni de radio şi televiziune, dar a şi realizat emisiuni la studiouri de televiziune din Roman (Radio România Actualităţi, Rom TV, Topall, CNS, TvR 2). Între anii 1996-1998 a fost redactor la Agenţia de ştiri „Infomedia” din Bucureşti.

Din anul 2019 este membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, iar din ianuarie 2020 coordonează activitatea filialei acesteia – «Filip Brunea Fox» de la Roman.

Din 27 noiembrie 2020 este membru al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Bacău.

Activitate cenaclieră:

Bucureşti:

Cenaclul „Săgetătorul – Tinere condeie”, condus de scriitorul, poetul, eseistul şi criticul literar Tudor Opriş, coordonator secţie religie (1996-2004);

Cenaclul „Cruce şi înviere”, iniţiator şi coordonator (1998-2000);

În perioada 2002-2004 frecventează Cenaclul „Euridice”, Cenaclul oficial al Uniunii Scriitorilor din România, condus de scriitorul Marin Mincu;

Roman: Cenaclul „Clepsydra”, iniţiator şi coordonator (2008-2010, 2016-2020).

Editor şi organizator de evenimente culturale:

1997-2004, redactor-şef al Editurii „Morel” din Bucureşti. 2005 – înfiinţează la Bucureşti Editura „PapiruS Media”. Din anul 2010 aceasta funcţionează la Roman. În anul 2007 devine fondatorul Societăţii Culturale „Clepsidra”, ONG romaşcan de interes local, cu deschidere în spaţiul naţional şi internaţional. Societatea Culturală „Clepsidra” va primi Premiul de excelenţă pe anul 2011 din partea Primăriei Municipiului Roman. În anul 2018 participă activ, prin intermediul Societăţii Culturale „Clepsidra” la organizarea la Roman a primei ediţii a Târgului de Carte „Libris” – Neamţ, 16-20 august.

Despre cărţile sale au scris: Lucian Strochi, Ioan Holban, Emilian Marcu, Cristian Livescu, Geo Vasile, Tudor Opriş, Mihai Duţescu, Constantin Dram, Tudor Ghideanu, Mircea Bostan, Liviu Apetroaie, Gheorghe Andrei Neagu, Ion Fercu, Ioan Lascu, Mioara Bahna, Florin Dochia, Petre Isachi, Petruş Andrei, Ion-Tudor Iovian, Gheorghe A.M. Ciobanu, Cornel Galben, Gheorghe Simon, Culiţă Ioan Uşurelu, Violeta Savu, Mihai Floarea, Alexandru Mihăilă, Jean-Paul Gavard-Perret (Franţa), Victoria Fonari, Eva Lazea, Cornelia Ichim Pompiliu, Dumitru Manolache, Lavinia-Simona Bădulescu, Emilia Chiriţă, Mihaela Băltoi, pr. arhim. Vasile Miron, pr. dr. Viorel Ioniţă, Laurenţiu Vasiliu, Constantin Enianu, Elena Şerban, Ioan Dobreanu, Cecilia-Bănică Pal şi alţii.

Despre arta sa plastică au scris: Lucian Strochi, Constantin Adamovici, Minodora Ursachi, Ion Trif Pleşa şi alţii.

Premii:

  • Premiul special al juriului, Secţiunea Poezie religioasă, pentru volumul „Biblioteca din Turn”, oferit de Fundaţia Social-Culturală „Mioriţa”, Liga Scriitorilor din Vrancea (1998) şi Revista „Salonul Literar”, în cadrul Festivalului Internaţional de Creaţie „Vrancea literară” – 2019, Focşani, octombrie 2019;
  • Premiul Asociaţiei Culturale „Familia Lecca”, pentru volumul „Biblioteca din Turn”, cu ocazia Festivalului-Concurs Internaţional de Poezie «Avangarda XXII», Ediţia a XVIII-a, Bacău, 22-24 septembrie 2019;  
  • Titlul de „Ambasador Nemţean” în Anul Centenarului, Secţiunea Literatură, în cadrul Galei Elitelor Nemţene, Ediţia a II-a, Piatra Neamţ, noiembrie 2018, organizată de Consiliul Judeţean Neamţ;
  • Premiul I la Concursul de aforisme din cadrul Festivalului Naţional „Garabet Ibrăilenu”, Roman, Ed. I, 18-20 mai 2018;
  • Diplomă de excelenţă pentru anul 2017, oferită de Revista „Asachi” din Piatra Neamţ,noiembrie 2017;
  • Premiul „Mioriţa”, pentru cartea de poezie a anului 2015: „Paznicii pereţilor. – Summa. Harmoniae. Unus.”, oferit de Fundaţia Social-Culturală „Mioriţa”, Liga Scriitorilor din Vrancea (1998) şi Revista „Salonul Literar”, în cadrul Festivalului Naţional de Creaţie „Vrancea literară”, Ed. a V-a, Panciu, 24 octombrie 2016;
  • Premiul de excelenţă pentru cartea de poezie a anului 2013: „Tabor – liturghisire”, oferit de Fundaţia Culturală „Georgeta şi Mircea Cancicov” şi Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Bacău, 27 septembrie 2014;
  • Premiul de excelenţă, secţiunea cultură, oferit de Primăria Municipiului Roman în cadrul Galei excelenţei romaşcane, Roman, 16 mai 2012;
  • Premiul pentru debut în Poezie al Uninunii Scriitorilor din România – Filiala Bacău, septembrie 2011;
  • Premiul «Al. Macedonski – Prima Verba», pentru debut în volum – poezie, al Editurii şi Revistei «Scrisul Românesc» Craiova, 24 octombrie 2009;
  • Premiul I pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Bacău şi Premiul Revistei «Poesis» Satu-Mare, la Festivalul-Concurs Internaţional de Poezie «Avangarda XXII», Ediţia a IX-a, Bacău, 18-19 septembrie 2009;
  • Menţiune la Concursul naţional de proză scurtă «Radu Rosetti», Ediţia a XI-a, Oneşti, 30 octombrie 2009.

Activitate artistică:

EXPOZIŢII PERSONALE:

„Exerciţii de stil – pictură, grafică şi colaj”, Galeria de artă a CAR a pensionarilor, Piatra-Neamţ, 2017;

„Exerciţii de stil”, Galeria de artă a Uniunii Armenilor din România – Filiala Roman, 2016;

Anthropicus pieta, Biblioteca Municipală „George Radu Melidon”, expoziţie permanentă, 2007-2012;

Anthropicus pieta”, Casa de Cultură Bereşti, jud. Galaţi, 2007.

Straja culorilor (liturghisire, devenire, epifanie), Muzeul de Artă Roman, 2006;

EXPOZIȚII DE GRUP/SALOANE ETC:

Pictor invitat să expună în cadrul expoziţiei personale de pictură a pictorului Daniel Crăciun, Galeria „Căminul Artei”, Bucureşti, septembrie 2019;

„Dialog cultural Roman-Câmpulung Muscel” – expoziţie colectivă: Daniel Crăciun, Cristinel-Ionel Prisacaru, Cornel Paiu, Vila Aurora, Piatra Neamţ, august 2019;

Salon Anual de Artă Religioasă 2019”, Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, Bucureşti, 2019;

Caravana scriitorilor”, expoziţie de pictură: Cristinel-Ionel Prisacaru, Cornel Paiu, Hotel Roman, Sala de conferinţe, aprilie 2019;

– „Bienala de artă plastică Gheorghe Petraşcu”, Complexul NaţionalMuzeal „Curtea Domnească” Târgovişte, decembrie 2018;

– „Salonul Naţional de Pictură 2018”, Galeria „Căminul Artei”, Bucureşti, 2018;

– „Salon Anual de Artă Religioasă 2018”, Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, Bucureşti, 2018;

„Dialog cultural Roman-Câmpulung Muscel” – expoziţie colectivă: Daniel Crăciun, Cristinel-Ionel Prisacaru, Cornel Paiu, Vila Golescu, Câmpulung Muscel, 2018;

Artă religioasă”, Galeria de Artă „RomanArt”, Roman, 2015-2017;

– „Dialog cultural Roman-Câmpulung Muscel” – expoziţie colectivă a artiştilor romaşcani şi câmpulungeni, Castelul Miclăuşeni, Neamţ, 2017;

– „Dialog cultural Roman-Câmpulung Muscel” – expoziţie colectivă a artiştilor romaşcani, Muzeul de Artă Câmpulung Muscel, 2016;

– „Tabăra de creaţie artistică «Izvorul Tămăduirii»”, Galeria de Artă „RomanArt”, Roman, 2016

– „Tabăra de creaţie artistică «Izvorul Tămăduirii»”, Galeriile de Artă „Lascăr Vorel”, UAP – Filiala Neamţ, Piatra Neamţ, 2016;

– „Tabăra de creaţie artistică «Izvorul Tămăduirii»”, loc. Băluşeşti, com. Icuşeşti, jud. Neamţ, 2016;

„Lucian Strochi, prietenii săi romaşcani şi invitaţii lor!”, Galeriile de Artă „Lascăr Vorel”, UAP – Filiala Neamţ, Piatra Neamţ, aprilie 2014;

„Salonul de primăvară”, Muzeul de Artă Roman, 2013-2015;

– „Salonul anual de pictură, grafică şi sculptură a artiştilor romaşcani”, Muzeul de Artă Roman, 2006-2015;

Tabăra de creaţie «Avangarda XXII», Căiuţi, jud. Bacau, 2011-2012;

Tabăra de creaţie literar-artistică «Izvorul Tămăduirii», loc. Băluşeşti, com. Icuşeşti, jud. Neamţ, 2011-2012;

Tabăra de creaţie artistică”, loc. Bisoca, jud. Buzău, 2001;

Tabăra de creaţie artistică”, loc. Rucăr, jud. Argeş, 2000;

„Concursul naţional de creaţie literar-artistică «Izvorul Tămăduirii»”, Muzeul Ţăranului Român, Bucureşti, 1999;

„Artă sacră/ icoane pe sticlă”, Spitalul de Urgenţă Floreasca, 1997-1998;

Universul Eminescu”, Galeria AGIR, Bucureşti, 1996;

„Artă sacră”, Palatul Parlamentului, Bucureşti, 1995;

„Salonul de Toamnă”, Pavilion H, Parcul Herăstrău, Bucureşti, 1995.

Referinţe critice:

Poezia lui Cornel Paiu este una iniţiatică, presupunând contactul cu labirintul, (pomenit chiar explicit în texte). (…) Cornel Paiu nu face nicio concesie cititorului său: îl invită însă la un drum iniţiatic, avertizându-l la tot pasul (versul) de dificultatea drumului (demersului). (…) Prin unele versuri, Cornel Paiu ne trimite spre timpuri mai mult decât străvechi, timpurile dinaintea facerii, când versul abia se trezeşte, iar poezia lumii încă nu a devenit nume. Dacă nu ar fi poet (şi om al cetăţii), Cornel Paiu s-ar urca pe un stâlp, declamându-şi într-un pustiu uman şi geologic, o tânguire ce nu exclude, şi acest lucru îi străluminează cuvintele, biruinţa.” (Lucian Strochi)

„Poezia lui Cornel Paiu este una a condiţiei umane de aici şi acum; lucrînd cu văzutele şi, mai ales, cu nevăzutele, lirica din Paznicii pereţilor – răstimpuri de poezie, Tabor şi Biblioteca din Turn explorează văzduhul; văz şi duh, astfel e poezia lui Cornel Paiu.” (Ioan Holban)

„Operând cu cîteva alegorii simple, găsim la acest autor o construcţie poetică arborescentă, de tip hermeneutic, prin cuceriri vizionare succesive, aplecată obsedant asupra miracolului fiinţial, împărţit între trup şi suflet, între senzitivul carnal şi esenţialul profund, între cotidian şi adevărul de „dincolo” de cunoaştere.” (Cristian Livescu)

„Poet şi slujitor al bisericii, Cornel Paiu creează în această carte un propriu act de liturghisire, un act sacru care se află mereu în situaţie de corespondenţă cu poezia, ambele discursuri fiind contemporane cu naşterea şi impunerea paleoumanităţii.” (Constantin Dram)

„Poezia lui Cornel Paiu se detaşează de poeziile altor confraţi care scriu poezie religioasă fără a cunoaşte şi a trăi în profunzime fenomenul, pentru că el ştie să vină din interiorul preceptelor pe care le etalează şi nu să vorbească în versuri despre fenomene exterioare. Această problematică, bine asimilată face în aşa fel ca poezia sa să aibă melosul sacru de care are atîta nevoie poezia religioasă contemporană.” (Emilian Marcu)

Biblioteca din Turn este o carte a unui poet deja stăpân pe mijloacele şi efectele sale stilistice, posesor fiind al unei nestrămutate conştiinţe artistice. (…) Biblioteca din Turn este un ace se poate înscrie în topul celor mai bune zece cărţi ale anului 2018, demnă de premiul Uniunii Scriitorilor.” (Geo Vasile)

„Cornel Paiu vizează scriitura omului complet, încât fiecare cititor să poată percepe umbra tuturor celor văzute şi celor nevăzute.” (Petre Isachi)

„Semnificativ este însă faptul că, prin poezie, Cornel Paiu a aflat calea de a înţelege şi de a arăta cum cuvintele sunt încastrate de-a dreptul în fiinţă, prin frumuseţe şi înţelepciune, aşa cum Cuvântul s-a întrupat ca să devină, pentru noi, Istorie şi, totodată, Lumină a cunoaşterii.” (Ioan Lascu)

„Poezia lui Paiu, asumă paradoxal: Tărie celestă şi smerenie pământească, trup adamic de creatură (natura naturata) şi viaţa veşnică (Eurige Leben), trupul nostru muritor şi „Trupul din urmă” al Eshatonului. Precum „trestia gânditoare” a lui Blaise Pascal! (…) Poezia lui Cornel Paiu este dezvăluire grea, plină, de sens, care cere o pregătire teologică superioară din partea cititorului şi interlocutorului, măcar a celor spuse şi scrise de marii Părinţi capadocieni ai Bisericii noastre ortodoxe.” (Tudor Ghideanu)

„Poezia lui Cornel Paiu, cerebrală, caută, prin urmare, sensuri ale vieţii, ale condiţiei omului, evaluează ceea ce este şi, în acelaşi timp, încearcă să intuească (mai)departele, punând la un loc realul, ipoteticul, dar şi (sau cu deosebire) credinţa, în trecere „dintr-o lume în alta”, adică din ceea ce este, în ceea ce ar putea să fie, saltul făcându-l prin creaţie: aşa am crescut din prima zi/ poem – scoică/ poem – fruct copt”, cu o dorinţă coleşitoare de cunoaştere, manifestată prin imboldul privirii şi al desluşirii „în oglinda cărnii”.” (Mioara Bahna)

„Spre deosebire de unii confraţi care iau rugăciunile sfinţilor noştri părinţi şi nici măcar nu le versifică ci le împrumută cuvintele şi le aşază unele sub altele, prezentându-le ca poezie religioasă originală, preotul Cornel Paiu scrie o poezie religioasă autentică.(…) Poetul Cornel Paiu, cu lumea lui de vise, trece îngândurat, „iluminat precum o candelă”, din Cartea Vieţii în Cartea Morţii, a Învierii şi a Neuitării.” (Petruş Andrei)

„Cu toată tristeţea şi nostalgia ce răzbat dincolo de rândurile ei, cartea lui Cornel Paiu,Biblioteca din turn, dă seama de un poet bine înzestrat şi care chiar are ce spune despre oameni şi vieţile lor, dezvăluie trăiri interioare profunde şi pune întrebări importante, la care, uneori, cititorul nu s-a gândit. Încă. După lectura acestei construcţii arhitecturale înalte şi complexe, o va face cu siguranţă.” (Florin Dochia)

„Poemul trinitar al lui Cornel Paiu e „o lacrimă/ o tăcere/ o sărutare”, un divorţ dintre Speranţa care nu vrea să negocieze cu Angoasa, un dialog tulburător cu „pereţii încălziţi ai inimii”, cu „paznicii pereţilor”, cu mine, cu Tine. Să-l ascultăm iar pe Cornel Paiu, Omul care iese cu metafora imperială în amvon şi ne binecuvântează ca pe nişte importante repere efemere ale eternităţii: „paznicul care va veni/ ar putea să aducă/ o cană cu lapte/ un pahar cu apă/ o cupă cu vin/ şi o pâine// anume a fost trimis/ să aducă o cană cu lapte/ un pahar cu apă/ o cupă cu vin/ şi o pâine// cei care vor muri între timp/ aşadar cei care vor muri între timp/ înainte de sosirea lui/ vor muri însetaţi/ vor muri înfometaţi”. Cornel Paiu. Un Poet fulgerat fericit de intimitatea Altarului, un filosof al esenţelor gravide de incertitudini, un Don Quijote al mirărilor şi certitudinilor: „- ce e?/ – e!/ – ce e?/ – e!/- ce e?/ – e!/ -e?/ – e!” (Ion Fercu)

„Veşnic în căutarea apei vii, părintele Cornel Paiu continuă să sape „fântâni/ în fântânile cuvântului”, demersul său prinzând, pas cu pas, un contur bine definit, menit să ne conducă direct în „inima cuvintelor” şi să ne ajute să trecem mult mai uşor prin cele două porţi, a pământului şi a cerului, spre calea adevărului.” (Cornel Galben)

„Cuvintele pot construi, dar pot şi distruge; marea construcţie e mereu ameninţată de suflul nimicitor al superbiei, al răzvrătirii, al smintelii minţii. În sminteala ei, raţiunea omului nu vrea să primească lumina de sus, fiindcă e convinsă că lumina izvorăşte din ea însăşi. Orgolioasă, o refuză, deşi, în secret, o râvneşte atât de mult. Aceasta e o temă reiterată insistent de poet în contexte diverse.” (Ion Tudor Iovian)

„Poezia lui Cornel Paiu este reflexivă, dar deşi este scrisă la persoana întâi, e departe de a fi individualistă. Ne putem uşor identifica în căutările asidue ale luminii şi adevărului, precum şi în lupta cu propriul sine.” (Violeta Savu)

„A te încumenta să treci în metaforă ceea ce este de esenţă pur divină, poem splendid în sine al trăirii creştine, epifanie cutremurătoare, alcătuind o suită polifonică fulgerată de lumina Taborului are însemnătatea unui act temerar al trupului de ţărânăaflat la ceasul trezirii conştiinţei creştine. Graniţele în care sufletul aflat în furtuna îndoielilor se redefineşte, înnoindu-se cu poleiala celestă, se găsesc cuprinse între tânjirea adamică şi fiorul veşniciei. (…)Profund creştină, poezia părintelui Cornel Paiu întredeschide această uşa ferecată cu peceţile veşniciei, chemându-ne să fim martori şi arătându-ne că „locul ceresc” unde se adună sufletele, despre care vorbea Sfântul Ambrozie, e plin de lumină: „trupul din urmă şi acolo/ iradiază lumină/ şi acolo luminează/ şi adânc şi înălţime)”. În Tabor, Cornel Paiu şi-a mărturisit crezul creştin, adunând mărgăritarele din Evanghelii pe care le-a împodobit cu chipul metaforei întru slava lui Dumnezeu. La umbra Sfantului Altar, purtând în inimă lumina Taborului, suntem noi, cititorii.” (Alexandru Mihăilă)

„…poezia religioasă a lui Cornel Paiu dă samă, vorba cronicarului, de un spirit elevat, instruit în lumea bisericească, dar cu talent autentic şi cu grijă faţă de cuvânt. Poemele sale sunt legate logic (se observă după numerotarea lor de tip scriptoric), vin, pe secţiuni în continuitate şi alcătuiesc un op cu directă adresare spirituală şi cu multiple rezolvări lirice consacrate”. (Liviu Apetroaie)

„O «Epopee-poem», sau un «Poem-fluviu», constituite într-o formulă literară inedită, o «Cântare a Cântărilor» imaterială, o imagine sacralizată a birefringenţei vizuale, o «Fugă la două voci», prin repetatele paranteze şi extrasă din dimensiunile, fără de sfârşit, ale unor Polifonii, un «Credo» profund, contopit cu infinitul Firii – tot acest «Tabor» sau această «Liturghisire» dăruiesc Fiinţei umane, într-o aceeaşi clipită a vieţuirii ei şi teluricul de ţărână al protoplasmei, ca şi o aerată elansare înspre puritate şi azur.” (Gheorghe A.M. Ciobanu)

„Mă bucur de fiecare dată când între cărțile primite de Scrisul Românesc, apare una cu adevărat de excepție. Paznicii Pereților este una dintre ele.” (Mihai Duţescu)

„Poetica lui Cornel Paiu e un seceriş al rodirii interioare, după ce grînele s-au copt, pregustînd din miezul alb al anaforei, pe tipsia milei, cînd coboară asupra noastră şi ne străpunge raza iubirii.” (Gheorghe Simon)

„Poetul trăieşte intens solitudinea, singurătatea şi comuniunea, experienţe fundamentale în care se iniţiază şi care formează dincoacele priviri poetice, o privire care poate să fie şi să surprindă tocmai clipa înfloririi lor decisive. Melancolia îndrăgostită e tocmai condiţia care face ca fiinţa marginală şi anonimă, din anonimatul sensibilităţii sale să poată distinge „esenţa lucrurilor”. (…) Solidară mereu cu limanul unor conştiinţe clare şi cât se poate de limpezi, poezia lui Cornel Paiu e ruptă mereu din trupul şi sufletul său, raza ei albă şi sinceră face lumină şi-n locuri ceva mai obscure, mai întunecate.” (Theodor George Calcan)

Biblioteca din turn este un volum cu poeme deosebite, care ne introduce în acest univers atât de vast – viața cu toate problemele, trăirile şi epifaniile ei.” (Eva Lazea)

„Influenţe savant filtrate, atingere religioasă inpirat fructificată, originalitatea, în special în latura imaginii poetice, sunt trei caracteristici fundamentale ale textului poetic. (…) Prin melosul în curgere psalmică, ele, prin răstimpuri-popas, capătă puternicia rugăciunii lăuntrice. (…) Limbajului biblic, Cornel Paiu îi adaugă, în fericit amestec, valenţe moderne.” (Constantin Adamovici)

„Pentru a suscita interesul posibilului lector, poetul utilizează, cum am mai spus, cuvinte simple, asemeni celor pe care Dumnezeu le-a utilizat când a făcut lumea: frumuseţea este dată de felul în care sunt ele utilizate. Repetiţile, de exemplu, sunt obsedante şi modifică, de la un vers la altul, intregul context, conferindu-i multiple semnificaţii… Acum înţelegem de ce autorul şi-a numit textele „liturghisire”, adică o melodie lirică, uşor monotonă, prelungă, pe care a reuşit să o realizeze prin cuvânt (aici este, credem noi, noutatea textelor lui Cornel Paiu): textul „în veşnicie” este semnificativ, dar nu e unicul.” (Emilia Chiriţă)

„Cornel Paiu ne prétend pas enserrer le monde dans ses aphprismes même si son rêve secret est la réconciliation suprême entre diverses orders.” (Jean-Paul Gavard-Perret)