BRĂNEANU DUMITRU

Braneanu (1)

 

– data naşterii: 26.10.1953

– localitate: Bacău

– anul primirii în USR: 2009

– publicaţii:

Sutem fii acestui timp etern (2000); Însemnări de pe acoperişul vieţii; Vară târzie; A obosit lumina; Pe muche de poem (ediție bilingva româno-engleză); Pelerin la templul cuvântului; (antologie ”opera omnia”); Condamnat la dragoste.

– activitate, distincţii, premii:

Debut editorial literar în pragul semicentenarului, Dumitru Brăneau (n.26 octombrie 1953) a publicat câteva cărți de versuri care l-au plasat în plutonul de frunte al autorilor băcăuani.  De tot interesul sunt și lucrările doctorului în agronomie. (de profesie horticultor)

”Poeziile lui Dumitru Brăneanu sunt adevărate confesiuni, dar nu ca ale ziaristului ce observă lumea și pe sine cu un ochi rece, ci confesiuni ce se umplu de forța lirismului, a sensibilității poetice care le da ființă. Și le dă ființă îmbrăcate în haina unor nostalgii, a dorului (ce) revine neîncetat, de multe ori trasfigurat el însuși într-o obsesie a trecutului), a unui pesimism vibrat și răzvrătit ce se naște dintr-o presimțire, aceea a sigurătății.  (Dan Perșa)

”Un scriitor în toată puterea cuvântului, un om,  împovărat de patima nobilă a scrisului curat, mai crezând în poezie, într-o vreme în care atentatele la bunul simț și la cele sfinte ne umplu sufletele de multă mâhnire”.  (Calistrat Costin)

“Dumitru Brăneanu nu este un poet mistic, deși ultimul volum vine de la cuvânt, de la cuvântul care deschide Sfânta Scriptură, trimite la Geneza, la Calea pe care omul a străbatut-o de la păcatul originar și până astîzi. Poemele ultime sunt dominate de pioșenie, accente mesianice, credința, lumina, angelic, cristic, virtute, conștiinșa păcatului și dorința de puritate” – (Grigore Codrescu).

“Poezia lui Dumitru Brăneanu nu intră în sfera postmodernă, temele volumului sunt relația omului cu Divinitatea, problematica trecerii timpului, întrebări și dorința de a găsi răspunsuri la ceea ce ne așteaptă dincolo de moarte.” Adrian Jicu