– data naşterii: 27.12.1943

– localitate: Cernăuţi, Ucraina

– anul primirii în USR: 2011

– publicaţii:

Poetă de limba română din actualul raion Herța (Cernăuți-
Ucraina) Silvia Caba-Ghivireac (n. 27 decembrie 1943) – o profesoară
de categorie superioară – autoare a câtorva volume, are ca toți
românii din aria Cernăuțuiului eminescian, nostalgia pământurilor
românești de pretutindeni. Debut literar: ziarul „Plai românesc”; a
publicat poezie în periodicele locale (Gazeta de Herța, Zorile
Bucovinei, ș.a.) precum și în unele ziare și reviste din România,
Republica Moldova, Serbia. Plachete de versuri: Aici la margine de
țară, (1995), Lacrimi în cuvinte, (1999), Ultimul stejar din codrii
Herței (2002), La bunicuța (2008), În leagănul ciocârliilor (2007).

– activitate, distincţii, premii:

„Profesoara Silvia Caba-Ghivireac alcătuieşte stihuri de simţăminte  calde, de drag de pământul înaintaşilor – dulcea Bucovină din septentrionul leagănului istoric al neamului românesc: autoarea tânjeşte la „visul împlinit”, lesne de înţeles, acesta însemnând refacerea paradisului pierdut al începuturilor miracolului naşterii graiului nostru. În fond, marea dorinţă a poetei din Cernăuţi este aceea de a învăţa nestingherit cartea în graiul matern, şi pentru aceasta  scrie versuri de un militantism  firesc, deloc anacronice, atâta vreme cât se pune grava problemă a atingerii unui ideal la care alţi compatrioţi au ajuns de mult (atâta cât au ajuns).

Versurile cernăuţencei cat să fie o marturie a dăinuirii comunităţii româneşti din nordul extrem al patriei originare, în decorul deloc prietenos al anilor de după al doilea dezastrul mondial”

(Calistrat Costin)

„Pământul herţean, autentic românesc şi de veche tradiţie românească, pe care s-au născut, au trăit şi au creat Gheorghe Asachi, Vasile Bogrea, George Sion, Benjamin Fundoianu şi Arthur Verona, nu putea să se dezmintă, aşa încât astăzi, pe lângă alţi mulţi oameni de cultură, ne putem mândri şi cu poeţi.

În această perioadă, când etnia noastră românească trebuie să-şi păstreze neatinsă şi identitatea lingvistică, pe lângă cea de neam, de credinţă şi de tradiţie, poeţii, adevăraţi arhitecţi ai limbii, sunt obligaţi să fie printre primii în realizarea acestei nobile sarcini.

(Prof dr.docent Ion Gherman)