– data naşterii: 20.01.1952

– localitate: Bacău

– anul primirii în USR: 1990

– publicaţii:

• Amintiri din provincie (1983), distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din Iași
• Firesc (1985)
• Erou fără voie (1994), Premiul Asociației Scriitorilor din Iași
• Un regat pentru o muscă (1995)
• Povestea Marelui Brigand (2000), Editura Dacia, reeditat la Editura Polirom
• Simion liftnicul. Roman cu îngeri și moldoveni, apărut la Editura Compania în 2001 și reeditat în 2007, Editura Polirom (Premiul revistei Cuvântul, Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România; Premiul Magnesia Litera – cartea anului în Cehia și cea mai bună traducere în limba cehă a romanului)
• Christina Domestica și Vânătorii de suflete, apărut la Editura Humanitas, în 2006 (Premiul pentru proză al revistei „Observator cultural” pe anul 2006; Premiul pentru proză USR – 2006; Premiul național de proză „Ziarul de Iași” – 2006)
• Nouă proze vechi. Ficțiuni ilicite, povestiri, Editura Polirom, 2008

– activitate, distincţii, premii:

Prozatorul Petru Cimpoeșu (n.20 ianuarie 1952), nume important al literaturii române actuale, a debutat cu un volum de proză scurtă: Amintiri din provincie (1983) .A primit premii ale revistelor literare, în festivaluri, ale Filialei Bacău a U.S.R., Uniunii Scriitorilor din România. Tradus în limba cehă, romanul Simion Liftnicul, a fost distins cu premiul pentru cea mai bună  carte străină apărută în 2007 în țara lui Hasek.

Premiul pentru proză USR – 2006; Premiul naţional de proză „Ziarul de Iași” – 2006

”…E narator subiectiv, ironic, mușcător. O adevărată enciclopedie, doldora de tot felul de surse mai mult sau mai puțin serioase, de articole din Evenimentul zilei și cărți de tipul Energia care vindecă a renumitului bioterapeut Viorel Olivian, din Pașcai, județul Iași, la teorii și studii de fizica cuantelor. Un narator care, la un momet dat, hotărăște să arunce mantia și sceptrul de demiurg sarcastic  și să îmbrace hainele de lucru ale inginerului băcăuan. (Cătălin Sturza)

”…Ideea lui Petru Cimpoeșu (romaul SIMION LIFTNICUL) este că pentru a înțelege ce se petrece astăzi în România e suficiet să cunoști destinele, reflexele, obsesiile, dorințele indivizilor dintr-un bloc oarecare ale unui oraş oarecare. Un bloc de locuințe este o țară în miniatură, locatarii acestuia formează o comunitate în care se oglindește societatea în ansamblu./ – / Absorbiți în totalitate de cotidian, preocupate de problemele personale, personajele lui Petru Cimpoeșu n-au timp pentru reflecții mai profunde, decât numai atunci când… cuțitul ajunge la os. Un roman cum nu s-a mai scris la noi, care ne arată cât de comici, grotești, bizari, jalici suntem deseori în viaţa de zi cu zi. (Iulian Ciocan)

“Nouă proze vechi. Fictiuni ilicite* deschide sertarul prozei scurte a lui Petru Cimpoesu si, infatisandu-i continutul, il pune in legatura cu restul vizibil al operei. Ansamblul este astfel aproape intregit.
Prima sectiune grupeaza, sub un titlu voit ambiguu (noua poate fi numeral, dar si adjectivul noi, intr-o forma mai veche), proze finalizate inainte de Revolutie, in timp ce a doua propune fictiuni “ilicite” scrise si publicate in reviste dupa 1989. Realitatea socio-culturala s-a modificat pe ici, pe colo, prin partile esentiale. Intr-o parte, avem lupta pentru pace, miscarea artistica de amatori, joile tineretului, fixativul polonez, lamele de barbierit Wilkinson si berea care nu prea “se da”. In cealalta, descoperim postmodernismul bine organizat, pe linie guvernamentala, care ne va introduce in NATO, precum si un jeep oficial aducand in provincie exponenti autorizati ai idealurilor si alegerilor democratice. (…)Cu certitudine stim un singur lucru: ca Petru Cimpoesu este un prozator extrem de original, inventiv si profund, de la care putem astepta, in urmatorii ani, alte si alte surprize.” (Daniel Cristea-Enache)

“Fără îndoială, Petru Cimpoeşu reprezintă marea descoperire în proza românească a ultimului dece­niu. Tânăra generaţie de critici şi l-a asumat aproape integral şi exclu­sivist, începând – în ordine istorică – cu Simion Liftnicul, romanul său din 2001, doldora de îngeri şi de moldoveni. Iată de ce dosarul de receptare anterior acestui succes, cuprinzând nume importante şi valorizări deloc ambigue, pare a fi fost categoric clasat. Şi – lucru mult mai grav – ignorat. Pot fi, în definitiv, de acord că adevărata temperatură a scrisului lui Cimpoeşu au indicat-o recenzenţii contemporani cu erupţia de la finele mileniului al doilea. Dar nu pot trece peste semnături ca aceea – grea – a lui Valeriu Cristea sau peste panorame ca aceea a lui Ţeposu doar pentru faptul că – deşi intuindu-i precis forţa narativă – nici unul dintre cei doi nu s-a grăbit să-i instrumenteze şi o rapidă campanie de promovare. ” (Cosmin Ciotloş)