– data naşterii: 22.11.1938

– localitate: Bacău

– anul primirii în USR: 2011

– publicaţii:

 Limba şi literatuta română la bacalaureat (2001), apoi  Galeria personajelor literare în gimnaziu şi în liceu (2006), după care a intrat decisiv pe domeniul criticii literare curente actualizând pagini de strictă contemporaneitate: Lecturi neconvenţionale ; Spectacolul Istoriei critice manolesciene ; Jurnalul criticului incomod; Marea critică faţă cu valorile literare actuale; Imposibila revanşă; Ironicul reflexiv.

– activitate, distincţii, premii:

Profesorul prin excelenţă, voce limpede a criticii noastre literare, s-a consacrat în anii deplinei maturităţi rânduielii limbii şi literaturii române deopotrivă clasice și contemporane peste şase decenii de  viaţă.

„Se pot observa numaidecât formaţia solidă de literat, familiaritatea  cu limbajele criticii, precum şi o anumită plăcere hedonistă a lecturii care atenuează naturala sa dispoziţie didacticistă”

(Petru Poantă)

„Acest gen de critică are avantajul limpezimii, alargumentaţiei strânse şi al seducţiei prin mijloace raţionale, ceea ce nu-i puţin lucru”.

(Mircea Dinutz)

„Deschid mica monografie semnată de Grigore Codrescu într-o manieră mai puţin rigidă şi scorţoasă (cum sunt mai toate scrierile de acest tip) şi încă de la primele rânduri îmi dau seama că autorul mi-a luat-o cumva înainte, conturând profilul personajului său cât se poate de exact.”

(Florentin Popescu)

„În ciuda atâtor observaţii critice, pertinente şi necesare, prin cartea sa  Spectacolul „Istoriei critice…manolesciene”, aduce de fapt un elogiu demersului istoric şi critic al celui pe care generaţia noastră l-a socotit ca fiind cel mai călinescian dintre critici”.

(Valeriu Traian)

„Ce este Imposibila revanşă? O saga de familie? Este, mai ales, saga unei epoci pe care G.C. a străbătut-o prin cenuşa fierbinte a unui infern în care doar căldura mamei, lecţia de demnitate a tatălui, norocul soţiei/familiei, valoarea şcolilor/profesorilor şi complicitatea fericită a destinului l-a ajutat să mărşăluiască mereu cu aerul acela al argonautului care reuşeşte să treacă printre Scylla şi Carybda, împrietenit nu doar cu norocul. O saga doldora de infern, de istorie, de suflet răvăşit, de suflet lecuit, de Speranţă”

(Ion Fercu)