CUŞNIR MARIA ELENA

foto1c

– data naşterii: 12.05.1946

– localitate: Suceava

– anul primirii în USR: 2008

– publicaţii:

poeme:  Ard visele în nopţi de sânziene; Dincolo de mâine; Noaptea amintirilor; Sub tâmplele silabelor cu gust de tăcere; Diaolog fictiv la marginea nopţilor; Poeme pe-un fir de lumină; Dincolo de oglindă;

proză

Dialog cu umbra mea; Eu şi umbra mea.

– activitate, distincţii, premii:

Profesoara din Suceava (n.12 mai 1946 în Maramureş) Maria Elena Cuşnir s-a consacrat literaturii la peste cinci decenii de viaţă. Multilaureată la festivalurile de poezie.

„Nevoia de a se încredinţa paginii albe, plonjând în fabuloasa
copilărie, reanimând umbrele trecutului, cântând natura
vindecătoare îi procură o fericire tangibilă; după cum, divulgându-şi
îndoielile, eul vizitat de astfel de temeri se reconciliază cu sine
îmblânzind „lancea timpului”, Diarista îşi revarsă preaplinul
sufletesc şi speră că ele, cuvintele, „ar putea mărturisi totul”;
amintirile dăinuie, se îmbracă în lumină, zugrăvind timpul interior. O
zi însorită sau o pagină reuşită, captând fiorul metafizic, pot induce
starea de bine, mărturiseşte poeta cercetându-se în oglinda
sufletului.”
„Comprimând timpul, jurnalul suflet, suflet, irizat liric,
propune o recapitulare nostalgică, și conchide: „Atât de departe e

totul!” Ascultând „cântecul curgerii”, poeta vrea să comunice, ne
împărtăşeşte bucuria simplă de a trăi într-o lume înstrăinată. Vrea
să afle sensul vieţii, speră să alunge răul: „Poate cântecul meu va
risipi întunericul”. Altfel spus, cinsteşte viaţa ca dar, chiar dacă –
pentru mulţi ea rămâne o pradă…”

„Cei care s-au apropiat de poezia Mariei-Elena Cuşnir, de recunoscută fastuozitate metaforică, râvnind a ancora la himericul mal. al idealităţii, vor trebui să. ia notă de o precizare pe care autoarea însaşi o lansa explicit: poemul ar fi “dialogul. dintre pământ şi cer”, oferind “simfonia metaforelor” . Având la îndemână această cheie hermeneutică înţelegem năzuinţa de a percepe poemul “ca lumină pură”. Totuşi, la vârsta recapitulărilor nostalgice. poeta nu creeayă într-un laborator aseptic.”

(Adrian Dinu Rachieru)