– data naşterii: 02.09.1950

– localitate: Galaţi

– anul primirii în USR: 2009

– publicaţii:

A publicat: Semnificaţia perenă a omului aradic; Delicvenţa juvenilă (în colaborare cu Ion Manea); Mircea Eliade , între profeţie şi adevăr; Reînvierea lumii; veritabile proze de idei.

– activitate, distincţii, premii:

Dascăl de filozofie şi ştiinţe sociale, Traian Drăgănescu (n. septembrie 1950) s-a remarcat  în mod deosebit prin cercetările complexului univers al operei lui Mircea Eliade.

Între anii 1979 şi 1985 a fost director educativ al grupului şcolar. Între anii 1985 şi 1990 a fost director al C.C.S.T.T. Galaţi. Între 1996 şi 1997 a fost inspector şcolar pentru disciplinele socio-umane în cadrul I.S.J. Galaţi. Din 27 februarie 2003 şi pânǎ în prezent este directorul Grupului Şcolar Industrial Metalurgic Galaţi.

Pentru rezultate deosebite de-a lungul celor 37 de ani de când activeazǎ în aceastǎ şcoalǎ, în anul şcolar 2006 – 2007 i-a fost decernatǎ diploma „Gheorghe Lazǎr”.

„Analiza pe care o întreprinde Traian Drăgănescu este densă,
autorul propunându-şi să cuprindă principalele teme ale reflecţiei
eliadiene; criza spirituală a omului modern, structura şi funcţiile
mitului, mitul eternei neîntoarceri, morfologia şi manifestarea
sacrului, timpul şi spaţiul sacru etc.”
(Ioan Cordoneanu)
„Într-o vreme / – / când naivităţi de tinereţe sunt considerate
capitole, când memoria marelui cărturar, gânditor şi scriitor –
Mircea Eliade – pe care România l-a dat Universalităţii este aproape
batjocorită, Traian Drăgănescu încearcă și chiar reuşeşte să pună
lucrurile în făgaşul firesc”
(Emilian Marcu)

„Traian Drăgănescu nu s-a timorat de temeritatea asumării
exegetice a reputatului erudit al religiilor, şi-a reprimat eventualele
inhibiţii şi s-a branşat curajos şi spornic la universul eliadesc, din
care decupează câteva secvenţe hermeneutice rezonabile. Conştient
de dificultatea actului, autorul nu asaltează ansamblul operei
eliadeşti, ci se diseminează ca-ntr-un joc de oglinzi, într-o franjă de
aspecte, urmărind ca toate împreună, într-un viitor ipotetic, să
recompună, probabil, universul eliadesc în întregul lui, să se adune
într-un fel de monografie articulată, cu toate nuanţele gândului său
fascinant”.
(Ionel Necula)