data nașterii: 12 noiembrie 1946, comuna Hânţeşti, jud. Suceava, profesor de matematică, economist, poet, prozator.

data primirii în USR: 2016

publicații, activitate, premii:

Din anul 1987 locuieşte în Piatra Neamţ. A absolvit mai multe facultăţi. Facultatea de Matematică din cadrul Institutului Pedagogic Suceava, Facultatea de Management din cadrul ASE Bucureşti şi Facultatea de Studii Economice și Social – Politice la Academia “Ştefan Gheorghiu” – Bucureşti, studii post universitare în domeniul Managementului instituţiilor publice, A.S.E.Bucureşti.

A debutat în anul 2004 cu volumul de versuri “Nostalgii” (Iaşi, Editura Universitas XXI), publicând până în prezent (2016) 17 volume:
– Bucoavnele Bucolicei Bucovine – versuri (Editura Dram Art XXI, Iaşi, 2005);
– Apa Regală – versuri (Editura Universitas XXI, Iaşi, 2006);
– Fractalia – versuri (Editura Universitas XXI, Iaşi, 2007);
– Constelaţia Destinelor – proză (Editura Universitas XXI, Iaşi, 2008);
– Bombe cu efect întârziat – proză (Editura Universitas XXI, Iaşi, 2008);
– Crai Nou – versuri (Editura Universitas XXI, Iaşi, 2009);
– Fleacuri – versuri (Editura Timpul, Iaşi, 2009);
– Sub Judecata Timpului – proză (Editura SAMIA, Iaşi, 2010);
– Nemuritorii – proză (Editura SAMIA, Iaşi, 2010);
– Judecata de Apoi a Românului – versuri (Editura SAMIA, Iaşi, 2010);
– Desculţ prin roua poemelor – versuri (Editura Universitas XXI, Iaşi, 2011);
– Hoinar printre cuvinte – versuri (Editura Universitas XXI, Iaşi,2012);
– Taina Şoaptelor – versuri (Editura Timpul, Iaşi, 2013);
– Cutreierand prin Amintiri – versuri ( Editura Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2014);
– Avatarul Roșu (Enigma Crucii de sub Toaca) – roman (Editura Andvertising, București, 2015).
– Roua din Vatra – versuri (Editura Limes, Cluj, 2016)

referințe critice:

“Originar din ţara de sus, ţara fagilor de odinioară, Mihai Hanganu este fascinat de forţa şi puritatea naturii, de lumea satului, de ciclul sacru al anotimpurilor, de cutumele neştirbite, de logosul iniţial, de bucuria vieţii de zi cu zi, de sentimentul apartenenţei etnice, de dragostea pentru adevăraţii înaintaşi ai neamului, de nepătrunsurile metafizicului şi de fiorul discret al credinţei strămoşeşti, de tot ceea ce simte şi receptează altfel decât mulţi dintre congenerii săi, el fiind tributar izvoarelor de la care a băut apa dintâi, prispei pe care s-a odihnit, porţii ţărăneşti pe care a ieşit spre sat, plaiului din care a primit germenii culturii fundamentale, frumoasei Bucovine, munţilor de care se apropie odată cu vârsta, oamenilor şi lumii pe care o descoperă pas cu pas, sensibilităţii sufletului pe care începe să şi-l afle, pentru totdeauna” – Constantin Dram

„Într-o vreme când poezia e interesată de sintagme, de asonanţe, de dizarmonii, Mihai Hanganu scrie o poezie cu cuvinte. Acordurile pot fi minore, dar nostalgia nu poate fi trăită (şi scrisă) decât într-un asemenea registru tonal”.  Lucian Strochi 

“Poemele lui Mihai Hanganu scrise de-a lungul timpului pot fi grupate cel puţin în două registre: poemele unui răzvrătit social şi poemele unui neoromantic încrezător în destinul poetului şi al poeziei. Cu o sensibilitate lirică autentică, poetul e un răzvrătit împotriva ordinii sociale, a realităţii agresive, a tot ceea ce atacă naturalul, autenticitatea. Temperamental, ditirambic, beneficiind din plin de ironie şi chiar de un sarcasm vitriolard, poetul realizează, în lirica Grigore Alexandrescu, Eminescu din Scrisori şi Epigonii, Goga, Păunescu, profunde meditaţii lirice pe teme sociale… Prin temele mari atacate, prin judecăţile (de azi şi de apoi), prin perfecta mânuire a pamfletului şi a satirei, Mihai Hanganu este o voce originală a poeziei civice de la noi”
– Daniel Corbu.