Filiala Bacău a Uniunii Scriitorilor din România anunță decesul scriitorului SEVER BODRON, membru al filialei noastre din 2015, activ în cadrul Cenaclului „George Bacovia”, până de curând, autor al mai multor volume de proză, monografii, eseuri, ultimul fiind tipărit, acum în 2023. Sincere condoleanțe familiei și colegilor noștri! Dumnezeu să-l odihnească în pace!

– data naşterii: 11.07.1936- decedat: 3 martie 2023

– localitate: Bacău

– anul primirii în USR: 2012

– publicaţii:

Acasă,  Roma, Dincolo de apareţe, Taurul alb, Prinţul albastru.

– activitate, distincţii, premii:

Autor ”multidisciplinar” (strungar, sculptor, bibliotecar, filolog, critic de artă),  Sever Bodron (n. 11 iulie 1936) a debutat cu carte proprie târziu (1999)  Taină majestăţii.

Au urmat de prozele Acasă și Roma. În 2008 apare Dincolo de apareţe, după care Taurul alb. A semnat și o culegere de versuri, împreună cu soţia, Maria Bodron: Prinţul albastru, Editura Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2010, prefaţă de Petru Scutelnicu, KSATRIYA, 2016, Docucenter, Bacău,Codicele luizian, editura Fundația Cancicov, Bacău,   Sanctuare, editura Docucenter, 2023 ș.a. 

”Volumele de proză ale lui Sever Bodron rețin atenția prin cel puțin trei calităţi: deschidere intelectuală, patos moral-cetăţenesc, îndrăzneală tehnică stilistică. În conștiința personajelor sale se conturează un orizont spațio-temporal interesant, în care trecutul și prezentul sunt legate de locuri și momente istorice date, însă se actualizează sub semnul unui prezent obsedat de universalitate”.

(Vlad Sorianu)

”Autorul este pasionat nu numai de destinele umane, ci se simte fascinat de fundalul istoriei al cărei tăvălug se învârte impasibil peste comunităţi și ființe umane,  peste localităţi şi ţări întregi”.

(Grigore Codrescu)

SEVER BODRON ȘI FLORIN DURA – KSATRIYA- de Cristina Ștefan

Filologul Sever Bodron și inginerul Florin Dura au tipărit la editura Docucenter, în 2016, un volum pe cât de interesant, pe atât de interpretabil. Ceea ce cuprinde este un mixaj de istorie a etniei țiganilor români, de povestiri romanțate din viața nouă și veche a diferitelor personaje, multe la număr, relatări ale  persoanelor selectate de autori din această etnie, dar și poeme, tablouri, fotografii… Spun mixaj pentru că s-ar potrivi unui film documentar de succes.

KSATRIYA a avut drept consilier editorial pe  profesorul Valeriu Traian și cuprinde capitolele:

Sever Bodron – RECONSTFICŢIO,  cu povestiri și documentare istorice despre țigani. Această monografie pornește de la anul 1385 într-o Românie rămasă pentru evreii masacraţi de europenii din vest ca şi pentru ţiganii rămaşi în sud,  „cingane” în Serbia (potcovari, şelari), „atingani” în Ţara Românească rămaşi în sud în Traco-Dacia, după exodul pornit de uzii ce pătrund în Moldova şi Basarabia (1053), exod continuat de cumanii care atacă Dobrogea (1064) pătrund în Moldova, se răspândesc în Muntenia, Transilvania (1067-1074), iar Bat cu 500.000 de tătari „ad populosam Cumanorum coloniam” împrăştie, distrug, jefuiesc, pe cei ce nu reuşesc să fugă“,  „îi taie cu săbia lor încruntată””. Imaginate ca un dialog cu personajul Lorin, povestirile conțin istorie, obiceiuri, tradiții și realizări, de care rar sau deloc s-a auzit în câmpul literaturii noastre, deși conviețuim cu țiganii de sute de ani… “La roată sau la banc, ceramistul lua pasta şi înainte de a o modela o lăsa în seama palmelor care, sensibile, descopereau şi înlăturau… bănuiala ce curmă avântul. Cu ocazia sărbătoririi personalităţilor, pe celelalte mese îşi făceau loc: Mithras de la Romula, Afrodita de la Cârna, Dionis de la Callatis, Fortuna „Micia”, Cavalerul trac. Argintarii, ca în cântecul „argintaru-i argintar, toarnă plumb şi scoate bani“.

Date monografice ale altor autori pe care i-a preocupat istoria etniei conlocuitoare întâlnim în episodul dedicat universitarului prof. Mihai Merfea: “După ce gazda ne-a zâmbit cu şampanie şi pacheţele ambalate cu celofan, neobositul Merfea l-a invitat la cuvânt pe Durič care dorind să afle cine-l onorează, a cedat cuvântul gazdelor. Cercetătorul m-a rugat să prezint cartea romului sârb. Am dorit să-l bucur pe autor, evocând şi întâmplări din Ksatriya cărămidarilor de la Bacău la care am fost adoptat ca şătrar. Pentru a atenua uimirea, mai bine zis costernarea ce a urmat, domnul rector Merfea mi-a susţinut punctul de vedere exprimat şi-n cartea aceasta, cu numeroase apropouri. Era tare modest; cercetările făcute de domnia sa cu ajutorul romilor din Băcioiu, ai comunităţii din Bâşca Berzunţi, al căldărarilor din Gura Văii, de la Pălămida Valea Seacă, Sascut.”

Povestirile lui Sever Bodron, o monografie romanțată, plină de date istorice reale, de personaje reale, poate constitui subiectul unui documentar filmat. Autorul a făcut și o muncă asiduă de cercetare, continuând istoria țiganilor redată de profesorul Mihai Merfea, aplicând noi izvoare, noi dovezi ale acestei vechi etnii cu care conlocuim de veacuri…concluzia ocrotirii țiganilor, a respectului și prețuirii lor o spune Sever Bodron chiar în incipitul acestor povestiri:

“Cu toate astea România rămâne pentru evrei, ţigani, alţii port la Marea Neagră (concurând Amsterdamul, olandezii nu ne oferă viza Schengen), Trecătoarea spre Rai. Ţiganii, evreii, alţii au întâlnit aici oameni ocrotitori al căror prototip a fost Ioan al lui Asan, regele tracilor slavizaţi, bulgarii. „Celor ce veneau la dânsul dar mai ales romeilor prea bine şi omeneşte le plătea leafa” (Gheorghe Şincai, nu cumva primul care foloseşte etnonimul „rom”).

1. Al doilea capitol, autor ing. Florin Dura, absolvent al Univ. Vasile Alecsandri, masterand al Univ. Danubiana, țigan provenind din familia de lăutari Dura, se intitulează „UNDE EŞTI, DOAMNE?” (lungi au fost drumurile morţii către Bug, grele căile întoarcerii acasă). Memorialul romilor de la Bacău consemnat din îndemnul prof. Mihai Merfea de Florea Fieraru (Bacea)

Suita de articole urmează integrala volumului întru completarea de către Florin Dura a altor aspecte, de data asta cotidiene, ale vieții și preocupărilor țiganilor din această parte de continent, o menire lăudabilă în conjunctura noastră europeană de azi, când se bate monedă pe proscrierea acestei etnii. La cea mai simplă căutare pe Google, sunt doar fapte îngrozitoare ale țiganilor plecați din România și jurnalismul internațional aruncă paie pe foc, denaturând, generalizînd, exacebând dar mai ales mințind. Comunitatea internațională ar trebui să facă bine, dincolo de acuze, să se preocupe de proprii condamnabili, să integreze țiganii în locurile în care s-au stabilirt așa cum a făcut poporul nostru de milenii cu ei și cu atâtea alți migratori, ungurii, slavii, turcii care trăiesc și azi în bună pace cu românul.

– Povestea lui Fâcea Mihai (Candian): “Noi ţiganii nomazi am dus-o bine până ce Antonescu a ordonat să fim deportaţi în Transnistria… Şatra noastră era  compusă din 30 de familii. În Focşani, în iunie, ne-au înconjurat jandarmii, ne-au dus la post, ne-au făcut dosar cu bunurile pe care le deţineam: cal, căruţă, bani, bijuterii din aur şi argint. Apoi ne-au dus până la prima comună, ne-au predat şefului de post care la rândul lui ne-a dus până la altă comună şi aşa din comună în comună, până am ajuns la Podul lui Isac. Am aflat că ne aştepta Transnistria-Bug”…

– Culegătorul poveştilor de la ţiganii deportaţi  în anii 1942-1944:  “Mă numesc Feraru Florea (Bacea)… Am fost ţigan nomad… M-am născut în anul 1933 pe data de 6 februarie… Fiind copil în vârstă de 5-6 anişori, mă jucam şi eu cu copii de vârsta mea… Deoarece noi colindam toată ţara şi poposeam cu şatra prin sate.”

– Povestirea lui Ciubotaru Gheorghi (Vanea): “Am dus o viaţă fericită în perioada regelui Carol al II-lea. Primăvara, când plecam, oamenilor le părea rău…  Am fost liberi şi fericiţi până în anul 1942 când a venit ordin ca toţi ţiganii nomazi să fie deportaţi în Transnistria-Bug.”

– Amintiri strigătoare la cer

Trasee: …“i-au mai minţit şi că în drum spre Tighina vor avea voie să cumpere de mâncare: dar zecile de romi care se grăbeau să iasă din convoi erau împuşcaţi, ca Miftea din părţile noastre, împuşcat de faţă cu soţia şi copiii, trei fete şi doi băieţi între patru şi zece ani.”

Închei selecția mea și redau integral Poemul Andreei Vidrașcu, deși ar trebui să vorbim despre mulți oameni talentați, artiști plastici, titrați în diferite domenii și facultăți, să vorbim despre o actualizare a etniei țiganilor, în zilele noastre:

POEM

“Din vamă-n vamă, iată-ne ajunşi pe prima treaptă din câte trebuie să străbatem dacă vrem să ajungem la Bunul Dumnezeu. Prin gând vă chem pe voi cei risipiţi în veşnicie ca sufletele voastre unite cu ale noastre minţi, braţe să fie în ajutorul celor ce se străduiesc să ne ridice pe a doua treaptă din cele paişpe? înspre Domnul ca de la El, cu El, prin El s-ajungem la cei ce ne dau semnale, din cine ştie câte tainice tărâmuri, fraţi să fim! ” Andreea Vidraşcu

Istorie și oameni de demult și actuali, holocaust și supraviețuire, suferință și luptă pentru devenire și civilizație ar fi mesajele transmise de această carte complexă, căreia nu i s-a dat atenția cuvenită, nici de critica literară, nici de societatea civilă. Dar Sever Bodron și-a făcut datoria de filolog, de istoric, de cetățean, prin compunerea acestui volum împreună cu inginerul Florin Dura.

Ksatriya…vine din străbuni, vine să ne dezmeticească înțelegerea și pacea dintre etniile noastre. C.Ș. din Însemnări necritice, vol III, 2019, ArtBook.