S-a stins, la numai 66 de ani, scriitorul bacauan Ion Lupu, membru din 2011 al Uniunii Scriitorilor, filiala Bacau.

Nascut in 1949 si rezident in Comanesti, Ion Lupu este autorul mai multor volume, printre care amintim „Din neamul lupilor”, „Capitanii domnesti”, „Voievodul martir”, „Înstrainata noastra Basarabie”; „Vremuri zbuciumate”, „Dureri neostoite” sau cele doua romane de dragoste: „Sub puterea destinului” si „Teofana”.

A debutat ca scriitor in 2003 cu volumul istoric „Stefan Voda al Moldovei”, consacrându-se în genul cartii de evocare a trecutului Moldovei sale dragi.

Despre acest lucru, criticul literar Grigore Codrescu spunea: „Cititorul mai initiat în literatura de inspiratie istorica va fi fermecat de sintagmele si constructiile arhaice, ceremonioase cu rafinament si expresive prin subtilitati lexical-metaforice, acestea constituind o adevărata izbânda in plan stilistic si în scriitura cartii (…)

Limbajul la care apeleaza scriitorul Ion Lupu este un limbaj în straie de duminica. Scurtele secvente descriptive, adaptate pe anotimpuri, sunt expresive, potentând impresia ca citesti aproape un poem romantic despre o veche iubire, în care portretele sunt schitate cu insistenta pe reflexele sufletesti. Metaforele din limba veche sunt pline de farmec si naratorul le foloseste cu dezinvoltura”.

Ziarul Deșteptarea-Autor: Ovidiu Pauliuc | 19/05/2015

– data naşterii: 04.02.1949- decedat 19. 05. 2015

– localitate: Comăneşti, jud. Bacău

– anul primirii în USR: 2011

– publicaţii:

Din neamul lupilor; Căpitănii domneşti; Voievodul martir; Înstrăinata noastră Basarabie; Vremuri zbuciumate; Dureri neostoite şi … două romane de dragoste: Sub puterea destinului şi Teofana.

– activitate, distincţii, premii:

Când  a debutat în literatură (2003) cu volumul istoric Ştefan Vodă al Moldovei, prozatorul Ion Lupu  împlinise o frumoasă vârstă semicentenară, consacrându-se în genul cărţii de evocare a trecutului Moldovei sale dragi.

„Ion Lupu scrie o istorie ciclică a neamului său, el însuşi un continuator autentic de fibră răzăşească, moldavă, înzestrat şi sufleteşte şi fiziceşte cu toate darurile acesteia. Nu sunt naraţiuni capcană ca în romanele modeme. Râul său curge, repet, aproape sadovenian, cu dialoguri meşteşugite şi teme vechi cuvios ‘ ternrinabile. Naraţiunile sale au miez de nucă sănătoasă, au farmec şi ne întorc nu numai în vremurie vechi, ci şi în graiul nostru cel de-a pururi, pe care nimeni nu ni-l poate fura. Azi, chiar azi, avem nevoie de astfel de cărţi precum cele ale lui Ion Lupu, nu numai ca ample certificate de naştere – ci mai ales de supremă dăinuire.” (Gheorghe Istrate)

„Cititorul mai iniţiat în literatura de inspiraţie istorică va fi însă fermecat de sintagmele şi construcţiile arhaice, ceremonioase cu rafinament şi expresive prin subtilităţi lexical-metaforice, acestea constituind o adevărată izbândă Jn plan stilistic şi în scriitura cărţii. ModalităţiIe literare la care apelează instanţa actuorială sunt, adesea, cu rafinament montate în scriitură, dar încântă mai ales dialogul şi reprezentarea, căci din acestea poţi percepe rafinamentul şi frumuseţea sufletească ale acelei lumi, iar limbajul la care apelează scriitorul Ion Lupu este un limbaj în straie de duminică. Scurtele secvenţe descriptive, adaptate pe anotimpuri, sunt expresive, potenţând impresia că citeşti aproape un poem romantic despre o veche iubire,  în care portretele sunt schiţate cu insisteţă pe reflexele sufleteşti. Metaforele din limba veche sunt pline de farmec, şi naratorul  le foloseşte cu dezinvoltură.”(Grigore Codrescu)