ROMANESCU CONSTANTIN

roman_2013072609

„Din nefericire, profesorul Constantin Romanescu s-a stins din viaţă pe data de 24 decembrie. Dispariţia sa dintre noi reprezintă o pierdere foarte importantă a Spitalului «Socola». Cred că toată lumea regretă dispariţia sa, a fost un om deosebit, un om care a adus numeroase contribuţii medicinii româneşti“, a declarat Gabriel Oprişanu, manager la Institutul de Psihiatrie „Socola“ din Iaşi.
Profesorul Romanescu a fost unul dintre psihiatrii care, în cei peste 56 de ani de activitate ai săi, s-a confundat cu istoria Institutului de Psihiatrie „Socola“. A văzut şi tratat zeci de mii de bolnavi, cazuri ciudate, a întâlnit poveşti dramatice. Constantin Romanescu a fost profesor de Istoria medicinei şi psihiatriei la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T. Popa“ şi membru în Organizaţia Mondială a Sănătăţii.
Lumea medicala din Iasi este in doliu. Academicianul prof. dr. Constantin Romanescu, o personalitate a medicinei romanesti, a decedat la venerabila varsta de 90 de ani. Reputatul medic a fost membru al Academiei Romane, profesor la Universitatea de Medicina si Farmacie Gr. T. Popa din Iasi, membru in Organizatia Mondiala a Sanatatii. A lucrat peste 56 de ani la Institutul de psihiatrie Socola din Iasi, fiind unul dintre medicii care a marcat evolutia medicinei romanesti, in special a psihiatriei.( sursa internet, presa ieșeană)

– data naşterii: 18.05.1928

– localitate: Iaşi

– anul primirii în USR: 2006

– publicaţii:

– activitate, distincţii, premii:

Academicianul profesor doctor Constantin Romanescu, medic psihiatru (n.1928) – membru, ar spune Domnia Sa Însuşi, „fără voie” al Uniunii Scriitorilor din România – este pe lângă reputatul savant al breslei sale, şi un veritabil scriitor, eseist, moralist, umorist, superb om de spirit, autor de admirabile pagini de literatură. Prodigioasa sa activitate ştiinţifică în domeniul vast al psihiatriei, este fericit completată de cărţi, în care condeiul literatulu ne fac să regretăm că magistrul nu a alocat mai multă importanţă creaşiei beletristice. Volume apărute: Pasarea Phoenix; Foişorul pentru contemplat ploaia; Merităm alte amintiri.

 

„ În Pasărea Phoenix, cartea profesorului Constantin Romanescu, psihiatru de renume, „valoarea ştiinţifică a majorităţii eseurilor se împleteşte în mod fericit cu o valoare literară indiscutabilă”

(Prof.dr. Valeriu D.Cotea)

„ Pagini elegante (Pasarea Phoenix) în care măiestria formulei îşi dispută supremaţia asupra densităţii mesajului /_/ la fel cum subtile şi incitante sunt reflecţiile despre adolescenţă sau literatura lui Dostoievski şi Kafka”

(Dr. Manuela Horopciuc)

„Profesorul Constantin Romanescu este un psihiatru de elită /-/.Scrierile sale sunt,în acelaşi timp proză scurtă, jurnal, eseu, împreună realizând pagini fermecătoare.”

( Ion Hurjui)

 

„Cărţile lui Constantin Romanescu au farmecul gândului aşezat în cea mai potrivită haină de cuvinte. Nimic extravagant, căutat, forţat. Ca să scrii cu adânca sa limpezime, îţi trebuie nu doar un îndelung exerciţiu al cugetării, nu doar o bună cunoaştere şi stăpânire a avuţiilor limbii, ci – cu siguranţă – talent. Un dar cu care autorul Foişorului de scultat ploaia a desfătat decenii la rând cercul strâmt al cunoscătorilor într-ale psihiatriei, deşi el s-ar fi cuvenit să fie demult bun obştesc. Însă niciodată nu e prea tîrziu.”

(Alexandru Dobrescu)

Constantin Romanescu omagiat la U.M.F. Iaşi

 „Când viaţa este plină de literatură, literatura nu-i deloc plină de viaţă“ (fragment):

Săptămâna trecută, Senatul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa“ din Iaşi i-a înmânat profesorului Constantin Romanescu Diploma de excelenţă, în semn de respect pentru activitatea medicală, ştiinţifică şi scriitoricească pusă în slujba întregii comunităţi universitare vreme de peste 50 de ani. Momentul a fost urmat de prezentarea, în incinta Muzeului de Istoria Medicinei, a ultimelor două cărţi semnate Constantin Romanescu. Primul titlu, „Meritam alte amintiri“, reprezintă, cum însuşi profesorul mărturiseşte, „o colecţie de amintiri, impresii, de dorinţe satisfăcute sau nu. Şi mai ales de vise şi iluzii…“, singura lui „mare moştenire“. Stilul Romanescu poate fi cu uşurinţă recunoscut: „Această carte vorbeşte despre suflet şi din suflet. De fapt, «firul roşu» al cărţilor profesorului Romanescu este sufletul“, a apreciat, cu ocazia prezentării volumelor, Richard Constantinescu, reprezentantul Societăţii Medicilor Scriitori şi Publicişti din România.