– data naşterii: 16.05.1919- decedat: 9 dec. 2015

– localitate: Dealu Morii, jud. Bacău

– anul primirii în USR: 1965

– publicaţii:

poezie (Altfel de cântec; Flori de mirt; Neuitata copilărie;

proză; (Pălăria de pai; Băietana),

teatru (Zburaţi Pescăruşilor, Oaia Neagră; Vinovatul joc al tinereţii; Râsu – Plânsu).

– activitate, distincţii, premii:

Dramaturg, prozator, poet,  a publicat volume de  A desfăşurat o diversă activitate publicistică (reportaje, cronici dramatice, redactor la ziare şi reviste de cultură) şi de animator cultural.

„Lipsite de gesturi grandilocvente, spusă calm, cum se spun povestirile la focuri de seară, înmiresmând puternic cu duhul ierbii şi fructelor, luminoasă,  nesofisticată, directă şi plina de sinceritate, poezia lui Vasile Iosif curge ca apele unui râu molcom de câmpie în matca sa de munte”

(Dragoş Vicol)

.          „…versurile (din AMURG SENIN) certifică talentul de netăgăduit …. majoritatea poeziilor ne relevă ataşamentul autorului, până la contopirea cu natura, din care s-a desprins, întoarcerea la propriul trecut şi retrăirea lui”

( George Nestor)

„Piesa Vinovatul joc al tinereţii are două calităţi de scriitură. Una este atmosfera, a doua gradaţia … Dialogul este adevărat, neforţat, plin de umanitate simplă, firească şi cu umorul blând al unei legături consolidate… Scriitura vădeşte o stăpânire exactă a (gradaţiei) – instrument al tehnicii de teatru (care la Vasile Iosif) funcţionează bine”

(Paul Everac)

„Cu sârg, trudă şi temperată visare, într-un segment de timp pătruns de imprevizibile prefaceri sociale şi estetice, Vasile Iosif îşi merită împlinită ultima dorinţă – “a dăinui măcar cu unul din versu~i nemuritor!” (Apocrif). Horaţianul “Non omrus mori ar” îi acompaniază epitaful şi îi legitimează aşezarea, romantică, “printre cântăreţii stelelor din vis”

(Ioan Dănilă)

Scriitorul la  96 de ani     

 Am pornit în zori, pe drumuri necunoscute, pe o ceaţă de spaimă. Cei 70 de kilometri mi s-au părut uşor de parcurs dar aveam să aflu la feţele locurilor că nu e aşa, lipsesc cu desăvârşire indicatoarele, harta de pe google maps este total ineficientă când te afli în judeţul meu iubit şi îţi asumi o  adevărată aventură mergând cu maşina spre Satul Căuia, Comuna Dealul Morii, Judeţul Bacău.

Dar asta este când vrei să dai informaţii corecte pe net, în speţă să completezi datele unui site profesional, un site la care lucrez voluntar şi plină de încredere în ceea ce fac, site-ul Filialei USR Bacău. Şi mai în speţă, acolo trăieşte şi scrie un scriitor băcăuan, pe numele Vasile Iosif. În mai anul acesta va împlini 96 de ani. Aveam puţine date biografice ale domniei sale dar, recunosc că mi-am dorit să vorbesc live cu scriitorul aproape secular.

Cum socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea de pe drumurile patriei, ne-a luat cam trei ore să ajungem la destinaţie, pentru că nu există indicatoare în partea asta de lume, iar sătenii cu care vorbeam, aveau nevoie de lămuriri suplimentare ca să ne îndrume. În două din cazuri a trebuit să  luăm cu noi sătenii ghizi, pentru că drumul nu putea fi descris ci doar de mers concret pe el…o ciudăţenie este că nu corespondeau deloc denumirile de localităţi, am tot fost îndrumaţi spre saul Soci, dar acesta nu a mai apărut. Oricum pentru ultima parte a drumului, neasfaltată, am cerut ajutorul nepotului scriitorului care locuieşte în casă cu el.

Nu regret această călătorie…Dl. Vasile Iosif  este un exemplu de vitalitate, una scriitoricească, ultima carte este publicată anul trecut, sub oblăduirea distinsului profesor universitar Ioan Dănilă sub titlul Patruzeci de suflete şi jumătate, la Editura Egal.

A debutat în 1949, a scris poezie, proză, teatru, a  avut o intensă activitate jurnalistică iar „scrisul său are capacitatea de a absorbi viaţa în clocotul ei văzut ori nevăzut.”(I.D.)

Dramaturg, prozator, poet (născut la 16 mai 1919) a publicat volume de poezie (Altfel de cântec; Flori de mirt; Neuitata copilărie; proză; (Pălăria de pai; Băietana), a scris teatru (Zburaţi Pescăruşilor, Oaia Neagră; Vinovatul joc al tinereţii; Râsu – Plânsu).

Trăieşte într-o lume uitată dar are un tonus bun, l-am întrebat ce mesaj să transmit tinerilor scriitori de azi.

• “Să scrie bine, să scrie numai când scriu bine şi să respecte genurile literare moştenite, ce e poezie să fie poezie, ce e proză, proză, teatru, teatru. Să nu le mai amestece între ele!”

I-am dăruit cărţi, i-am făcut urări frumoase, cu promisiunea că mai vorbim la telefon şi că îi transmit www-ul, să vadă că există în lumea virtuală şi este cunoscut. Îi va citi din www.usrbacau.ro, nepotul său moştenitor, nemulţumit că scriitorul Vasile Iosif este nevoit să-şi plătească publicaţiile din modesta lui pensie.  Ce bine ar fi ca marile edituri…să mai spun?

Finalul e în două ape,  una optimistă, scriitorii în etate nu sunt uitaţi, cealaltă tristă, este de făcut mai mult, mai cu respect şi mai cu  bani pentru cultură. ( Cristina Ștefan)

+++

Când l-am vizitat ultima oară, în 2015 (fotografia de alături am realizat-o în 28 septembrie 2014), îmi cerea senin să ne pregătim de centenar.

Pe 16 mai împlinise 96 de ani şi aproape că uitase să-şi dedice încă un epitaf. N-avea de unde să ştie că oricât ar întoarce cele două cifre, de la o loterie aparent reversibilă, tot la 96 ajungi; prag de netrecut.

Pe 9 decembrie – prima cifră, nu? -, „cântăreţul stelelor din vis”, cum s-a autonumit, a plecat la ceruri. Ne-a lăsat o operă rotundă: teatru (unele piese i-au fost jucate pe scene de primă mărime ale ţării, cu actori pe măsură), proză, poezie, reportaje, aforisme.

Ne-a mai delegat să avem grijă de biblioteca, arhiva şi obiectele care i-au întovărăşit scrisul, aflate acum într-o sală a Şcolii din Căuia, comuna Dealul Morii. Georgiana Ciobotaru, studentă la P.I.P.P. şi educatoare în satul natal al scriitorului, va avea grijă să le aşeze într-un aşteptat muzeu măcar pentru că lucrarea ei de licenţă se numeşte „Literatura (pentru copii) a lui Vasile Iosif”.

Preotul Vasile Lăcătuşu va amenaja un punct memorial în incinta bisericii, iar primarul Vasile Savin şi cadrele didactice din sat vor dori, suntem siguri, ca şcoala să-i poarte numele. Doar aşa autoportretul datat „Răspochi (Căuia), 16 mai 2008” devine real: „pe drumul vieţii, oricât de greu,/am fost învingător, mai mereu,/ca modest aed al timpului meu”.

Vasile Iosif – o complexă emblemă a spiritului creator de pe Valea Berheciului.( Ioan Dănilă)