Nicolae MIHAI      

• data naşterii : 1 iunie 1950

• localitatea : Cosmeşti, mun. Tecuci, Jud. Galaţi.

–     anul primiri în U.S. din România : 1998

–   publicaţii :

POESIE.

1. Înserare în straie de călugăriţă, versuri, debut, Ed. Plumb, Bacău, 1993.
2. Întâmplări de atins cu mâna, poeme,Ed. Plumb, Bacău, 1994.
3.  Păcatul ochiului deschis, versuri, Iaşi, Ed. JUNIMEA,
4.  Capcane pentru ploi, poezii, Iaşi, Ed. JUNIMEA, 1998.
5.  Închisori fără răspuns, versuri, Iaşi, Ed. JUNIMEA,1998.
6.  Piramida de aer , poeme, Bacău, Ed. MELIOR, 2003.
7. Clopote în exil, antologie, Ed. Casa Scriitorilor, Bacău, 2005,( Premiul U. S. , Filiala Bacău )

8.  Fântânarul din stele, antologie, Ed. Ateneul Scriitorilor, Bacău,
9. 2010. ( Premiul U. S. Filiala Bacău)
10.  Epilog sau in amneziile unui condamnat la viaţă, antologie de versuri, Ed. Tipo Moldova, Iaşi, 2011.

    11. Insomnii scoase la licitaţie, poeme, Ed. Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2017.

PROZĂ.

1. Mireasa din socriu, proză scurtă,, Ed. Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2017.

  –  activitate, distincţii, premii :

   – poet, publicist, prozator

– debut literar : revista ORIZONT, grupaj de versuri,  Timişoara, 1976.

A făcut parte din colectivele de redacţie ale publicaţiilor Argus, Ultima oră, Ziua, Viaţa băcăuană, iar din 2007 este secretarul de redacţie al revistei de cultură Plumb, din Bacău.

Întemeiază şi conduce Cenaclul Nichita Stănescu de la Biblioteca Letea ( 1984-1988), iar după anul 2001, Cenaclul Clubul artelor de la Liceul de Artă G. Apostu , din Bacău.

 Membru în juriul Festivalului de poezie Toamna băcăuană în anii 2013, 2014, 2015, 2016. Membru în juriul Festivalului Naţional de Poezie Costache Conachi, Tecuci, 2014, 2016. Din anul 2010 până în anul 2015, membru în juriul Festivalul Naţional de Poezie Vasile Alecsandri al Colegiului Naţional Vasile Alecsandri, din Bacău.

A prefaţat, recenzat sau a scris cronici de întâmpinare.

Prezent în antologii şi dicţionare literare.

– tel. 0766742108

– adresă de email : nicmih1950@yahoo.com

Referinţe critice :

Poemele lui Nicolae Mihai propun un amestec permanent de misterioasă opţiune pentru un incert senzual şi o austeritate aproape “călugărească” a imaginii. Rezultatul este divers în funcţie de preponderenţa unuia sau altuia dintre elemente. De sensibilitate romantică, Nicolae Mihai propune expresii peisagistice, de culori contrastante acestea descriind toate spaţiile, chiar şi acel intim, subiectiv. Fără să depăşească performanţele sau canoanele majorităţii volumelor de poezie de astăzi, volumul « Înserare în straie de călugăriţă » promite un pas mai departe, pentru că, în spatele cuvintelor, ascunde o personalitate « evolutivă » care arde succesiv experienţele.

                                                                   Mihaela Ursa ( « Steaua », iunie, 1994 )

Există  oameni, astăzi rari, care îşi pun întreaga existenţă sub semnul ambiguu al Poeziei. Ei o trăiesc clipă de clipă, o visează şi se lasă subjugaţi de vraja ei toxică. Unul dintre aceştia e Nicolae Mihai. El nu-şi pune versul în slujba vreunei mode poetice, nici nu ţine să se înregimenteze în vreo generaţie poetică în vogă. Ţine la identitatea lui poetică, rareori exibată, drapată în desfăşurări imagistice simbolistice.

                                                                   Ion Tudor Iovian ( Poesis, nr. 70-71,1995 )

De îndată ce intri în colimatorul poemului, obiectul, simţământul, senzaţia afectivă, primeşte o coloratură tare, făcută în linii tăioase. Nicolae Mihai are obsesia regăsirii unui limbaj adevărat şi posibil, fără artificial, pentru o comunicare veritabilă. Lumea înfăţişată este una a extremului şi a tăcerii. Pentru poet sunetul este izgonit total, gesturile desfăşurându-se într-o perpetuă lipsă a sa. Că Nicolae  Mihai este poet, suntem convinşi, rămâne ca viitoarele volume să-i traseze o personalitate mai clar individualizată, ieşită puţin din contingent.

                                                                                            Victor Cubleşan

                                                                                     ( Steaua, nr. 11-12, 1997 )

Versul lui Nicolae Mihai trădează maturitate şi reclamă trăiri interioare deosebite, într-o continuă căutare a ceea ce este esenţial. Figurile de stil aproape că lipsesc dar tocmai acesta este artificial care ridică creaţia lui Nicolae Mihai către excelenţă. Experienţa este un ace ţine de ontological pur, zbătându-se în afara intelectualismelor la modă din poezia contemporană. Cu siguranţă, inteligenţa lirică a lui N. Mihai dublată de un bun simţ al formelor ce lipseşte esteticii contemporane vor reuşi să impună modul acestuia de a se raporta la ceea ce este cu adevărat valoros.

                                                                                                Marius Manta

                                                                                            ( Ateneu, iulie, 2003

De câte ori am citit câte-o proză de-a poetului Nicolae MIHAI, fie când i-am cerut pentru revista Ateneu, fie că am găsit-o publicată în vreo altă revistă, a trebuit să-i spun : jos pălăria! Proza sa e bună. De obicei îşi surprinde personajele captivate de o pasiune oarbă. Ce numitor comun au oare prozele din primul volum de proză scurtă ? Cred că mai mult decât toate, ce îl mobilizează pe prozator este o sensibilitate sporită faţă de moravurile omeneşti. Nicolae MIHAI scrie şi transmite şi cred că trebuie să-l privim ca pe un fascinat de condiţia umană, de viaţa şi destinul indivizilor şi, mai ales, de sentimentele omeneşti. Pentru că, în prozele sale, sentimentele şi emoţiile profunde pun lumea în mişcare.

Dan PERŞA

( „ Mireasa din sicriu „ (din prefaţă ), Ed. Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2017 )