DAN MOVILEANU (pseudonimul literar al lui VIOREL ȘERBAN)

Născut la 15 Februarie 1954 în comuna MOVILIȚA, județul VRANCEA.

Absolvent al Universității „Al.I.Cuza”, Iași, Facultatea de ISTORIE FILOSOFIE, secția FILOSOFIE-ISTORIE. Masterat în „Religiologie și dialog cultural”.

Profesor de Istorie – Filosofie în comuna DERSCA, județul BOTOȘANI, PAȘCANI, județul IAȘI, TECUCI, județul GALAȚI (1986-2019).

Domiciliat în comuna MOVILIȚA, Str. Moviliței, nr 71, județul Vrancea.

A debutat cu poezie în revista „CONVORBIRI LITERARE” – IAȘI, girat de poetul IOANID ROMANESCU (1978).

CĂRȚI PUBLICATE :

• „O ALERGAREA MAI LUNGĂ DECÂT MOARTEA” – ED. JUNIMEA, IAȘI, 1999 (poezie);
• „FALS TRATAT DENIGRATOR” – ED. ANDREW, FOCȘANI, 2006 (aforisme);
• „ALFABETUL DISPERĂRII” – ED. ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2015 (poezie);
• „MITOLOGICA ARHITECTURĂ A FRIGULUI” – ED.  INFORAPART, GALAȚI, 2015 (poezie).

A publicat (poezie, articole, recenzii, editoriale) în numeroase reviste literare. Membru în redacțiile revistelor „Salonul literar”, Focșani, „Tecuciul literar- artistic”, Tecuci, „Porto – Franco”, Galați.

Prezent în câteva antologii regionale.

Despre cărțile sale au scris : Liviu Grăsoiu, Gellu Dorian, Emilian Marcu, Marius Manta, A. G. Secară, Victor Sterom, Ionel Necula, Alexandrina Vrânceanu, Stelorian Moroșanu, C.I. Ușurelu, Marius Chelaru, Constantin Oancă, Petre Isachi, etc.

„Dan Movileanu se dovedește a fi un maestru al îmbinării cuvintelor vizuale, potențându-le, ludic sau nu, inventând Zoolandeză.…Pre limba lui, poetul salvează o lume (lirică….), mitologizată… „Expediția” sa livrescă, începută mai demult, și continuată acum, după o lungă experiență a „prudenței”, este o încercare, mai mult decât reușită, de a scoate Poezia naufragiată, înnisipată în derizoriul din care contemporanii își țes, măcar aparent, destinul sau ființa….Ceea ce rămâne ne confirmă un aed autentic care a scris ca nimeni altul despre melancolia eroică în căutarea …melancoliei eroice, o epopee ca oricare alta, în care totul este posibil, după cum i s-a spus cândva poetului…Este! Poetul este!” (A.G. Secară)

„Apariția acestor poeme echivalează ea însăși cu o pagină parcă sub semnul alegoriei ori al unei povești ce își va deșira continuu înțelesurile. Excursul liric pe care ni-l propune este până la urmă unul atemporal, dezinteresat de aspectele efemere ale existenței … Dan Movileanu îmbină cu inteligență cultivată rațiuni discursive adesea sentențioase cu misterele poeziei…

Ceea ce m-a bucurat cel mai tare este realitatea conform căreia scrisul lui Dan Movileanu nu îmbracă haina niciunui curent literar. Ele este în același timp și postmodern dar amintește si de generațiile ′60 ori ′80. Cuvintele sale în parte vizionare echivalează cu un ultimatum – revenit în cetate, singura misiune a filosofului rămâne aceea de a (o) anima”. (Marius Manta)

„Un autor aparte, care are o lume a sa, fie și din eboșe recuperate de cugetări/mit, de fragmente de lăuntru și din ce ar putea fi dacă ar fi, cu frânturi de meditații despre tot felul, cu personaje care se plimbă printre simboluri, parte dintre ele însele fiind, cumva, simbolice, cu aluzii livrești/din ceea ce se numește cultura pop interesante, cu tușe aducând aminte de dicteul automat ș.a, ș.a. Un poet care, dincolo de gusturi/judecăți literare, fie că îți place stilul său sau ai preferințe diferite, are vocea lui distinctă, pe care merge, pe drumul populat cu expresii poetice personale pe care coridorul strâmt deschis comunicării, respirând ….o proprie și mitologică arhitectură a frigului”. (Marius Chelaru)