+++ Cu mare tristețe, anunțăm plecarea la viața veșnică a colegei SORINA MUNTEANU, scriitor, filozof de profunzime, poet, traducător din limba greacă. Suntem alături de poetul Victor Munteanu, tatăl și de întreaga familie, la această incomensurabilă durere. Îi vom păstra amintirea neștearsă prin scrisul său, la înălțimea frumuseții spirituale  pe care a dăruit-o și  ne rămâne. Dumnezeu s-o odihnească în pace! +++

SORINA MUNTEANU

Data nașterii:  7 iulie 1975 – decedat 12 august 2018

Localitatea : Roman, judeţul Neamţ

Membră a Uniunii Scriitorilor din 2007

Cărţi traduse din neogreacă:

• – Pagini filocalice de Arhimandrit Ioanikios Kotsonis, două volume, Editura „Bunavestire”, Bacău, 2003
• – Părintele Porfirie – antologie de  sfaturi şi îndrumări, (Editura „Bunavestire”, Bacău, 2004),
• – Viaţa Sfintei Mari Mucenţe Ecaterina, Editura „Trinitas”, Iaşi 2004,
• – Viaţa Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Editura „Trinitas”, Iaşi 2004,
• – Viaţa Sfântului Ierarh Spiridon, Editura „Trinitas”, Iaşi 2004,
• – Mirarea supranaturalului (de Arhimandrit Ioanikios Kotsonis), Editura „Bunavestire”, Bacău, 2006
• – 33 de poeţi greci contemporani – selecţie, traduceri, prefaţă, postfaţă şi note – Editura  Fundaţiei  Culturale Cancicov, Bacău, 2008

Activitate:

Sorina Munteanu este licențiată a Facultăţii de Filosofie din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi (masterat cu modulul „Teorii ale interpretării”, în cadrul aceleiaşi universităţi), obținâmd burse de studii la Universitateae „Aristotel” din Salonic, Universitatea din Patra (Grecia) și la Universitatea din Hanovra (Germania). Participă activ la simpozioanele, colocviile și seminariile organizate în cadrul Festivalului-concurs Inernațional de Creație Literară „Avangarda XXII”, la cele organizate de Facultatea de Filosofie, cu ocazia Zilelor Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi și colaborează cu materiale proprii și traduceri la diferite publicații, precum și la revista  „Viaţa băcăuană“, unde este redactor şef-adjunct. În prezent este traducătoare (germană-engleză, engleză – germană) la Institutul de Fizică Atomică din Berlin.

 Colaborări:

„Vatra”, „Contemporanul – o idee europeană”, „Ateneu”, „Argeş”, „Pro Saeculum”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul de dimineață”, „Caiete Silvane”, „Credinţa ortodoxă”,  „Tribuna”, „Cronica Romanului”,  „13 Plus”, „România literară” ș.a.

Premii literare

• 2003: Premiul de Excelenţă al Fundaţiei Culturale „Gerogeta şi Mircea Cancicov” pentru traducerea din limba greacă a volumului Mirarea supranaturalului, de Arh. Daniil Govalis
• 2009: Premiul Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Bacău pentru traducerea antologiei 33 de poeţi greci contemporani, 2009
•  Premiul de Excelenţă al Fundaţiei Culturale „Georgeta şi Mircea Cancicov” pentru ce mai bună traducere de poezia a anului (33 de poeţi greci contemporani – Editura Fundaţiei Culturale Cancicov, Bacău, 2008)

 Referințe critice:

„Demersul unui tânăr doctorand în filozofie, Sorina Munteanu, de a traduce sinteză patristică şi filocalică de anvergură poate constitui un semn al implicării active a tinerilor filosofi – neinfestaţi de obsesii materialiste – în taina credinţei şi în lumina întemeietoare a teologiei. De asemenea, prezenţa  teologiei în agora filosofică actuală poate duce la o fluidizare a deschiderii Bisericii spre dialogul cu epistemele vremii. Deja o astfel de corespondenţă poate fi vizibilă în cultura actuală şi ea nu poate decât să fie benefică pentru ambele orientări”. (Ioan Valentin Istrate – „Teologie şi Viaţă“ nr. 1- 6 ianuarie – iunie 2004)

„Sorina Munteanu îşi duce bine, până la capăt, criteriile selecţiei sale, dovedindu-ne, încă o dată, că marea poezie a contemporanilor noştri greci se află, strălucitoare, în constelaţiile liricii universale. De aceea, demn de tot interesul îmi apare şi tabloul schiţat acestei poezii, în starea ei actuală, peste care nu va mai putea trece nici un eseist sau tălmăcitor român: <<Un univers interior ce face din poezia greacă, în ciuda tuturor posibilelor influenţe europene, o realitate deosebit de originală, definită printr-o serie de trăsături care-i asigură, fără îndoială, unicitatea în peisajul liricii europene şi mondiale>>. (…) Cu alte cuvinte, în poezia neogreacă, suprarealismul dobândeşte o individualitate distinctă, al cărei element crucial îl reprezintă o încărcătură filozofică fără egal, indiferent sub ce variantă s-ar manifesta – suavitate melancolică, dar plină de duioşie şi simplitate (Vretakos, Ambelas, Sarandaris), <<mesianism>> zbuciumat ce ia asupra sa durerile epocii (Ritsos, Patrikios, Eleftheriou, Gatsos), dialog cu sine în care se dezleagă (sau se adâncesc) sofisticate probleme metafizice legate de cunoaştere, timp, sensul istoriei (Vavianos, Stamatis, Pashalis, Markoglou, Sarakis, Venetis), sfâşietor de nostalgice retrospective ce merg mână în mână cu amărăciunea neputinţei în faţa trecerii timpului şi a iminentei apropieri a morţii (Livaditis, Varvitsiotis, Evanghelou, Laios, Gorpas, Hristianopoulos), dispoziţie fertilă ce constituie permanent pretext al legăturii tainice cu trecutul, cu <<cei duşi>> (Ganas, Ieradis, Vistonitis), <<studiere>> obsedantă a <<fenomenului>> morţii (Varveris, Hionis, Vaghenas, Denegris, Meskos), succesiune de imagini ce creează un decor misterios şi derutant, în care cuvintele tac şi tăcerea vorbeşte (Embirikos, Karouzos, Engonopoulos, Sahtouris, pr. Kapodistrias). Aşadar, <<Dulcele doliu al luminii>>. Multe dintre aceste idei, aserţiuni şi definiţii sunt reluate şi amplificate de Sorina Munteanu într-o <<Prefaţă>> cu subtitluri incitante, revelatorii: <<Cultura neogreacă şi fenomenul decadenţe>>, <<Lirismul – trăsătură esenţială a sufletului Greciei moderne>>, <<Poezia neogreacă la răscrucea timpului istric>>, <<O tensiune tematică în lirica neogreacă>>, <<Poezia neogreacă – spaţiu al meditaţiei la moarte>>, <<Sentimentul religios în poezia neogreacă>>. (…) Trebuie să spun că o invidiez pe Sorina Munteanu şi pentru alegerea celor două citate, ca două inscripţii pe marmorele risipite ale Parthenonului. Primul, din Goethe: <<Ceea ce este inima pentru corpul omenesc este Grecia pentru umanitate>>. Iar al doilea, din Henry Miller: <<Se înşeală amarnic cel care socoteşte că numai Grecia veche este importantă în devenirea istorică şi culturală a umanităţii. Grecia modernă este la fel de importantă pentru orice om care doreşte să se cunoască pe sine>>“. (Ion Brad – „Luceafărul de dimineaţă”,  nr.13 (885), 6 mai 2009)