– data naşterii: 01.03.1968

– localitate: Bacău

– anul primirii în USR: 2002

– publicaţii:

– activitate, distincţii, premii:

Licenţiat în filologie, masterat în literatură franceză, doctor cu o teză despre „Cioran – Despărţirea de filozofie”, criticul şi poetul Daniel Ştefan Pocovnicu (n. 1 martie 1968, Bacau) a debutat în anul 1999 cu volumul „Nuanţele plecării”. Au urmat „Proprietarul de locuri comune” şi „Cartea de răzgîndire”. Menţiune la Concursul Internaţional de Poezie şi Eseu „Tristan Tzara”, Moineşti; Premiul pentru debut editorial în poezie la Salonul Naţional   de Carte „Gh.Asachi” Iaşi.

„Poezia sa, pe care, din fidelitate, o privilegiază, e preponderent satirica, acidă, menită sa distrugă iluzii, nu sentimentală. În cele trei volume („Nuanţele plecării”, 1999, „Proprietarul de locuri comune”, 2005 şi „Cartea de răzgindire”, 2006) nu găseşti cântece, elegii, pasteluri, sonete, rondele, forme lirice muzicale. Daniel Ştefan Pocovnicu spune, în felul său, un „Nu!” inerţiei, conformismului, prudenţei, idilismului, mediocrităţii. Inteligenţa sa ascuţită îI împinge la manifestări de inaderenţă şi dezabuzare. „

                                                                     (Constantin Călin)

„…lipsa de ostentaţie, ca marcă stilistică, este o expresie a necesităţii lăuntrice şi nu a unei anumite formule Iirice. Refuzând complicitatea cu metafora, Daniel Ştefan Pocovnicu îşi traduce emoţia în notaţii fragile, brevilocvente. Materia lirică este doar pipăită şi viziunile de abia schiţate; senzaţia de prospeţime e datorată nu atât uimirii la contactul cu preajma cât convingerii că „dospite dorinţei /se destramă/ în părere”, că noimele universului sunt date ca o fatalitate.”

(Vasile Spiridon)

„Nu ştiu dacă poezia lui va fi mustrată pentru „aristocratismul spiritului” –
respins vehement de ideologii postmodernismului – dar este vizibil că ea cultivă datele acestuia, adică un elevat rafinament al expresiei, o reală fineţe a sensibilităţii, o apreciabilă acuitate reflexivă.”

(Vlad Sorianu)