PROCA VASILE

download

– data naşterii: 02.01.1949

– localitate: Iaşi

– anul primirii în USR: 2000

– publicaţii:

Cerul pe pământ; Ambigua; Abatorul îngerilor; Prada din rai; Jocul de-a Dumnezeu; Duminica din trăsnet; Înfăţişarea angoasei; şi Povestiri din Cumania (proză)

– activitate, distincţii, premii:

Vasile Proca – poet, prozator, publicist, redactor, biografie „încărcată” (şcolit în economie-administraţie, tentat de actorie, „boem-rebel”, socotit astfel de intimi) a debutat editorial în 1987 cu versuri: Ruperea riturilor. Tradus în franceză, rusă, engleză, spaniolă etc., premiat de jurii profesioniste. poetul a mai publicat: Cerul pe pământ; Ambigua; Abatorul îngerilor; Prada din rai; Jocul de-a Dumnezeu; Duminica din trăsnet; Înfăţişarea angoasei; şi Povestiri din Cumania (proză)

Colaboreazã la reviste literare din țarã și din strãinãtate: „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Familia”, „Luceafãrul”, „Dacia literarã”, „Poesis”, „Antiteze”, „Unu”, „International Notebook of Poetry”, „Nova Revista”, „Columna”, „Acolada”, „Hyperion”, „România literarã”, „Ateneu”, „Ziua literarã”, „Grãdina” (Serbia) etc. Fost redactor la revista „Poezia”, anii 2000-2006, unde a susținut rubrica Catalogul manuscriselor (poșta redacþiei). A apãrut în antologii de poezie din țarã și din strãinãtate. Este tradus în limbile francezã, rusã, englezã, italianã, spaniolã, sîrbã, slovenã, ucraineanã.  A primit Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Iași (pe 1998), Premiul Festivalului Internaþional de Poezie de la Sighetu Marmaþiei (pe anii 2000 și 2006), Premiul Festivalului Național de Poezie „George Coșbuc” de la Bistrița-Nãsãud (pe anul 2003), Premiul pentru poezie al revistei „Convorbiri literare” (pe anul 2005), Marele premiu pentru poezie la Festivalul de literaturã româno-canadian „Ronald Gasparic”, Iași, 2008, Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Bacãu (2009).

REFERINȚE CRITICE

Poezia lui Vasile Proca demareazã abrupt prin constatarea unei desubstanþieri a realului, într-o notificare a etapelor sale, ceremonioasã, vag ironicã. Viziunea sa e de tot întunecatã. Nu numai în adîncul realului, ci și în lumea viselor troneazã nimicul pe care-l îngurgitãm cotidian, mãcar ca pe un leac homeopatic. (Gheorghe Grigurcu) Vasile Proca se dovedește poet în adevãratul înțeles al cuvîntului. Lirica lui capãtã un fel de „autenticitate de ordin secund” (care nu este însã în mai micã mãsurã autenticitate) și se cristalizeazã în poeme adeseori memorabile, dacã nu de-a dreptul superbe. (Octavian Soviany) Cãrțile lui Vasile Proca imagineazã o poezie scrisã, împreunã, de Claudel și Trakl; profundã, provocatoare, eroticã, religioasã. (Ioan Holban) Avem de-a face cu un poet matur, ce se scrie în poeme aproape mistice, de o „misticã inversatã”: iubirea devine la el angoasã, Dumnezeul este Moartea. Poetul este și el Marele Preot al propriei dispariții. (Bogdan-Alexandru Stãnescu) Vasile Proca este un poet de primã linie, e veritabil, profund, cu o marcã personalã între vizual și cromatic. (Lucian Vasiliu) Vasile Proca este unul dintre poeții importanți, l-am descoperit tîrziu, deși l-am debutat, un poet de realã substanțã. A ajuns la ceea ce se cheamã operã poeticã. (Cezar Ivãnescu)

*

„Dens, rafinat şi elegant, cu bună priză la lirica veacului, Vasile Proca e un poet remarcabil, sub talentul căruia limba poetică nu suferă nici de vulgaritatea la modă pentru unii, şi nici de dizgraţioasele măşti postmoderniste ale altora.

Între „beţii iraţionale” şi „reveniri la realitate” se întinde studiul de(spre) moarte al lui  Vasile Proca şi poezia sa ar putea fi imaginată ca o „piele mirosind a lumină”

(Dan Bogdan Hanu)

 

„—poet de primă linie, veritabil, profund, cu o marcă personală între vizual şi cromatic, este mai puţin mediatizat, dar va veni şi vremea lui…”

(Lucian Vasiliu)

 

„ În spiritul poeţilor francezi de la sfârşitul secolului de dinainte, al acelor frumoşi „poetes maudits”, el cultivă starea de blestemat, damnat, obligat să trăiască în lumea infernală dintre cer şi pământ. Confesiunea lirică (terapie, dar şi drum spre ceva!) face din Vasile Proca un apostol al căutării.”

(Daniel Corbu)