RADU CAMELIA IULIANA

– data naşterii: 1959, în municipiul Slatina, jud. Olt.

– localitate: Ploiești

– anul primirii în USR: 2017

– publicaţii:

La doar 8 ani, îi apare prima poezie într-o antologie națională a copiilor poeţi (Crisalide –1969, Ed. Ion Creangă). Publică versuri în diverse antologii brăilene (Licăriri la Dunăre -1969, Zbor alb-1974) şi naţionale (Copii poeţi, 1968, antologie apărută sub îngrijiriea lui Tudor Opriș).

Membră a Cenaclului literar Panait Istrati – Clubul Tineretului Brăila. Înfiinţează şi conduce Cenaclul literar de avangardă Atelier XX. A fost reporter TVR pentru emisiunile de copii şi tineret 1969-1982), a obţinut o menţiune (1970). la un concurs internaţional de pictură, organizat de UNICEF. Organizează 3 expediții etnografice și de folclor (Nordul Moldovei, Munții Apuseni, Dobrogea).

Din anul 1990, locuieşte la Ploieşti unde a fost jurnalist, redactor cultural la Cotidienele Jurnalul de Prahova şi Telegraful de Prahova, alte publicații.

A publicat poezie în numeroase reviste literare: Plumb, Discobolul, Caiete Silvane, Oglinda literară, Marmația literară, Vatra veche, Măiastra, Revista Nouă, URMUZ, Algoritm literar, Spații culturale, Sintagme literare, Literadura, Atitudini etc.

Autoare a volumelor de poezie:

Jucăm Lenin, Ed. Patalela 45, 2016

DESAPARECIDA, Ed. Tracus Arte, 2016

Norr, Editra Tracus Arte, 2015

Vântul în oglindă, Editura agol, 2015

Dincolo de fugă, Editura agol, 2015

Întredeschis, Editura agol, 2015

6 de inimă neagră, Ed. Singur, 2015, volum colectiv

Negru de iarnă, Editura Ateneul Scriitorilor, 2014

Tangerine Tango, Editura Grinta, 2013

Caietul roșu, Editura Singur, 2013

Oman (ediție bilingvă), Editura Karta-Graphic, 2012

Floare mică, Editura Etiquette, 2009

Muntele inițiaților, Editura Neotonic, 2003

Proză scurtă:

Pe muchia prezentului, Editura Etiquette, 2009

Pasărea Singuratică, Editura Neotonic, 2001

Legendele Cetății Sinca, Editura Neotonic, 2002

Regăsirea de sine (eseuri), Editura Starpress, 2005

  • distincții, premii

 

Este primul poet străin care a scris și publicat o carte de poezie inspirată integral din lumea arabă a Sultanatului OMAN –  eveniment remarcat de mass-media omaneză.

 

Premii literare:

Premiul I – poezie, mai – 2014, Festivalul Național de Literatură și folclor ”Armonii de primăvară”, Vișeu de Sus, Ediția a XXXVI-a. Premiul pentru poezie – Festivalul ”Toamna Bacoviană”, octombrie 2014 – Premiile Revistei Literare ”Plumb”, Diploma de excelenţă pentru cartea Negru de iarnă – Biblioteca Județeană ”I. G. Bibicescu”Mehedinţi – 26-27 aprilie-2014, Drobeta Turnu Severin (Simpozionul ”Drumul Cărții”). Premiul Radiodifuziunii Române, Departamentul emisiunilor pentru copii și tineret – pentru cea mai bună povestire SF pentru copii – pentru lucrarea Alge albastre.  Premiul Inspectoratului școlar Brăila – pentru cel mai bun jurnal de expediție. Premiul pentru creație literară, secțiunea poezie, Tabăra națională de creație Homorod. Premiul III, pentru poezie, la Concursul național de creație Tinere condeie. Premiul pentru poezie al Fundației „Sfântul Apostol Andrei“, din cadrul Simpozionului umanist „Creativitatea și granițele cunoaşterii“ – Arad.

”Camelia Iuliana Radu scrie „plin” și autenticist despre experiențe personale regăsite, în cercuri tot mai largi, în cele familiale, comunitare și sociale. Cotidianul ceaușist pe care-l reînvie, prin flashback-uri dintrun plan prezent sau prin rememorare anume orientată, nu este strivit de o simbolistică anticomunistă, așa cum se întîmplă, din păcate, în multe pagini de literatură care ar trebui să conțină mărturii, nu manifeste ideologice. Autoarea reînsuflețește un timp și o lume cu tot cu grotescul lor, deformator, dar și cu firescul, cu banalul de viață pe care nici măcar un regim dictatorial nu-l poate radia. […]cu cît timpul trecut este mai încărcat cu interdicții, constrîngeri, deposedări, traume, cu atît poezia e mai vie și mai intensă. Expresivitatea lirică pare garantată atunci cînd un autor talentat, precum Camelia Iuliana Radu, face o suită din absurdul unei epoci.” Daniel Cristea-Enache – Trei poeți, România Literară nr.13, 2017

”Un foarte interesant volum de poezie politică a publicat Camelia Iuliana Radu la Editura Paralela 45, Colecţia Qpoem, în 2016. Nu numai evocarea vremurilor cu metehne marxist-leniniste captivează, dar şi tehnica de construcţie a textelor. Scriitoarea are un trecut aventuros în poezie, ea publicând cărţi de substanţă diversă, mai toate valabile estetic. Iremediabil, poezia acoperă teritorii absurde dacă se inspiră din vremurile comuniste. Totul este uniform şi liniar, în timp ce penuria asigură pestriţul heraclitic […] Poezia politică devine, astfel, şi poezie istorică, preluând funcţia documentului, pe care îl ficţionalizează doar cât să intervină spectaculosul. Realismul este intempestiv, iar în variantă sacadată şi selectată efectul poetic vădeşte o forţă surprinzătoare […]Volumul Cameliei Iuliana Radu ridică întrebări şi înscenează amintiri de aşa manieră încât sigur va fi mai citit decât manualele de istorie. Asta dacă ar cunoaşte şi tirajul unui manual şcolar, aşa cum şi merită.”  Felix Nicolau, Revista literară ARCA, nr. 7,8,9 -2017

”Camelia Iuliana Radu se prezintă în fața cititorilor săi cu o poezie ce marchează traiectoria unui lirism în consonanță cu dinamica mișcării literare contemporane […] Poeta reinventează, retrăiește, redescoperă – cu o deplină maturitate artistică – iubirea, ca unică motivație a gestului de a fi.”  Traian T. Coșovei – Revista literară Familia, nr.1, 2014

 

“Cele câteva lansări în România (inclusiv la Muzeul Literaturii Române dn București) au adus în atenția oamenilor de litere și implicit a cititorilor o poetă care conjugă, în versurile sale, propria neliniște cu dorința de a cunoaște lumea în resorturile sale cele mai ascunse și pasiunea pentru inedit […]. Îmbucurătoare este lipsa de patetism a versurilor care lasă contemplaţia să curgă de la sine.”  Ioan Es. Pop – Revista literară Ramuri, nr.7(1165), iulie, 2013

 

“Camelia Iuliana Radu ştie foarte bine că ne aflăm într-o vreme în care modernitatea poetică are nevoie de câteva noi abordări ale convenţiei discursive. Astfel, remarcăm enunţarea lirică dintre cele mai obiective şi impersonale, la care se adaugă afirmarea poeziei ca literalitate, ca realism „integral”, după expresia unui Laurent Jenny, cumva în sensul lui Jean-Marie Gleize din „A noir” (1992) […]. Nu este însă singurul tip de enunţ, în numeroase cazuri eu-l liric fictiv, transpersonal, schimbându-se într-unul empiric, chiar autobiografic, în apăsate şi apăsătoare fulguraţii ale pustiului de afară şi de înlăuntru […]. Ca şi trecerea, inevitabilă, spre un eu liric colectiv, al poetului care vorbeşte în numele mulţimii, cu ochii spre şirul de năpăstuiţi conduşi de orb, unul al sfârşitului istoriei sau al naturii cvasi-mistice.”  Ioan Radu Văcărescu –  Revista literară Euphorion,  nr. 3, 2014

 

”De fapt, Camelia Iuliana Radu nu scrie poezie, ci reinventează poezia. […]. Este, într-un fel, această poezie, un strigăt. Pentru că poeta nu poate cădea în nihilism, datorită iubirii ce-o locuieşte şi care îşi caută împlinirea, oricât de obositoare ar fi această cale. Dacă nu ar exista iubirea, poeta ar deveni, probabil, cioraniană. […]-  Dan Perșa – Revista literară Plumb nr.75, iunie 2013

”Camelia Iuliana Radu scrie o poezie intelectualizată, în mintea mea se situează alături de Magda Isanos și de Ana Blandiana, o poezie care, însă, nu este o poezie rece, de idei, ci o poezie de idei trăite. Are un sentimentalism spiritualizat, are și, cum explică scriitorul Calistrat Costin, în prefață (volumul Negru de iarnă – n.r.), un anumit ermetism al poeziei, datorită faptului că, de multe ori, nu-i pasă de ceea ce va crede cititorul. Am mai polemizat cu autoarea pe această temă – este un fel de «autarhie», ca și cum ar dori autonomia ținutului poeziei – dar îmi place foarte mult această răzvrătire orgolioasă față de cititor. Dacă ne gândim bine, este tot o formă de cochetărie, tot un mijloc de seducție a cititorului, dar de o abilitate specific femeiască, rafinată.
[…] Putem aștepta de la poetă o evoluție surprinzătoare. Vedem că ea nu se repetă, nu este manieristă, nu folosește de mai multe ori tehnicile pe care le-a verificat o dată, te duce într-o aventură. Poezia ei este o aventură la care te invită să participi”
Alex Ștefănescu – Festivalul Internațional de Poezie Nichita Stănescu – 2014, Ploiești consemnat de Cotidianul Actualitatea prahoveană, martie, 2014