– data naşterii: 14 nov. 1945, în comuna Lungani, jud.Iași

– localitate: Mănăstirea Voroneț

– anul primirii în USR: 2019

Profesoară de limba și literatura română, a terminat Facultatea de Filologie a Univ. Al. Ioan Cuza în Iași, în 1963 și apoi Fac. de Teologie a aceleiași Universități, în 1995. S-a călugărit în anul 1991. Cu o prodigioasă activitate culturală și spirituală atât în țară cât și în străinătate, a fost distinsă cu numeroase premii și medalii. Monahia Elena Simionovici de la Mănăstirea Voroneţ, scriitoare, vicepreşedinte a Societăţii Scriitorilor Bucovineni, stareță la Mănăstirea Voroneț.

– publicaţii: Frumusețe și lumină, ed Mușatinii, 2019; Sfânta Mănăstire Voroneț, ed Mușatinii, 2008; “Mănunchi de gânduri”, 2014, „Bucuria călătoriilor de suflet – istorie, ţări, oameni, culori, cuvinte”, 2017,  Icoane la Editura Mușatinii din Suceava,2017.

„… de aproape 20 de ani, maica Elena ne face părtaşi la bucuriile călătoriilor de suflet ce includ locuri, istorie, oameni, evenimente, cărţi, cuvinte. „Toate acestea se impun prin solida şi aprofundata cunoaştere, prin stăpânirea superioară a argumentelor, dar şi pe surpriza lingvistică. (…) Maica Elena Simionovici este excelentă creatoare de atmosferă, parfumul subtil al fiecărui loc vizitat capătă delicii de floare presată şi rememorează cunoştinţe, impresii, trăiri şi simţiri. Maica Elena este molipsitoare şi această carte este o dovadă că ne aflăm în faţa unui scriitor adevărat, care ne dă bucurie”. Şi ne-a bucurat pe toţi, ne-a „atras în câmpul bucuriei”, iar datorită sufletului şi măiestriei ei, „bucuria se multiplică”. dr. Carmen Cornelia Balan

„Conf. dr. Carmen Bălan, de la Universitatea “Ştefan cel Mare” din Suceava, a prezentat în continuare volumul monahiei Elena Simionovici. “Toate articolele din această carte, apărute în diferite reviste şi prezentate la diferite manifestări, sunt aşezate într-o dreaptă rânduială. Ele vin să spună care este crezul literar, spiritual, duhovnicesc al naţiunii române. Fiecare text este o mică bijuterie care arată harul scriitoarei. În carte există o serie pe care am putea-o denumi «binefăcători şi ambasadori ai Voroneţului». Selecţia maicii Elena nu este deloc întâmplătoare. Ea aşază un şir de oameni care sunt deschizători de drumuri în aceste vremuri potrivnice, în care relaţia cu mănăstirea, sub aspectul binefacerii, este într-o oarecare suferinţă”, a spus conf. dr. Carmen Bălan”. ( Doxologia)

 
„Uneori, în călătoriile noastre vedem aceleaşi lucruri, dar este fascinant să citesc în cărţile maicii Elena şi să descopăr o nouă călătorie pe care fizic, cu siguranţă am făcut-o, dar maica, cu darul dumneaei, are capacitatea de a recompune imagini, aşa că sunt şi eu o recălătoare pe meleagurile pe care le-a descris în această carte şi acesta este un nou prilej de bucurie” Monahia dr. Gabriela Platon
„O carte de călătorii, o carte în care se oglindeşte sufletul ei. ”, „te hrăneşti cu el şi neapărat trebuie să-i prinzi nuanţele, care sunt esenţiale, o carte care merită toată atenţia”,  „înseninarea unei lumini blânde, o împărtăşire spirituală cu miez, un miez bun ca pâinea caldă, fără rezerve, o literatură sapienţială din care ieşim schimbaţi”. dr. Ovidiu Vintilă

„Autoarea şi-a adus obolul anului 2019 printr-o nouă carte, Frumuseţe şi Lumină, apărută la Editura Muşatinii. Monahia îşi trece şi petrece viaţa în lumina rugăciunii şi în lumina frumuseţii scriiturii, pentru că şi scrisul este o formă a rugii în lumina albastră care înconjură Mănăstirea Voroneţ. Albastru ce însoţeşte şi cheamă la rugă şi prin neasemuitele Ferestre pentru Voroneţ ale măiastrei Cela Neamţu.

Rămânem să contemplăm frumuseţea pură a icoanelor voroneţiene sau urmărim în staţii de lectură alte frumuseţi luminate de pana înmuiată în lumina cărţii-lumină.

În ţară, în Europa, Asia sau Africa, pretutindeni împreună cu Stavrofora Irina Pântescu, maica Gabriela, actuala Stareţă, ori cu maica Teofana, la congrese ecumenice, întâlniri interconfesionale sau agape frăţeşti, pe cărările ce duc în împărăţia lui Dumnezeu, într-o perpetuă căutare a luminii credinţei şi a zăbavei întru frumos. Frumos în natură, în casele Domnului, în mănăstiri subterane sau catacombe cu adiere sfântă, în construcţii rupestre, pe urmele paşilor primilor propăvăduitori ai creştinismului: la moaştele Sfântului Apostol Andrei de la Patras, pe urmele Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca, ale Sfântului Apostol Petru, ale Sfântului Apostol Pavel în Corintul apostolic sau în câmpia Tesalonicului, ale Sfântului Apostol Iacob în marginea vestică a Europei, ale creştinătorului Egiptului, Sfântul Apostol şi Evanghelist Marcu. Pretutindeni ne-am plecat genunchii în piatra tocită de fiorul credinţei bucurându-ne de lumina din oameni, de frumuseţea florilor şi de minunăţia lăcaşurilor sfinte.” Mioara Gafencu în revista Crai Nou

„Oricine va citi cartea Icoane a monahiei Elena Simionovici, când va ajunge la final, nu va putea să spună că nu a înțeles ce reprezintă icoana pentru un creștin adevărat, că nu a rămas în mintea și sufletul său măcar o fărâmă de învățătură creștină, că nu a înțeles care este sensul bunătății și al iubirii de semeni, așa cum ne învață Mântuitorul. Și nici că va putea să nu privească mult mai înțelept în adâncul sufletului său, măcar de aici încolo.

În legătură cu toate acestea, foarte frumos încheie autoarea în epilogul cărții: „Cu răbdare și dragoste am vorbit pentru toți și să nădăjduim că măcar o parte din semințele aruncate de noi vor rodi ”. Cu siguranță vor rodi, zic eu.

Pe drept cuvănt, după felul în care este scrisă cartea Icoane, putem spune că avem în față  un poem plin de învățătură creștină, un imn de slavă închinat Divinității.

Nu pot să închei fără să-i mulțumesc și pe această cale monahiei Elena Simionovici pentru darul și bucuria ce mi le-a făcut și să-i urez sănătate și putere de muncă, pentru a ne mai încânta inima și sufletul cu alte asemenea scrieri frumoase.”

Notă: Această cronică a fost publicată cu titlul Icoane în revista Plumb, nr.122/ mai 2017 și  în Crai nou, nr.7458 din 27 mai a.c. Alexa PAȘCU