– data naşterii: 30.03.1957

– localitate: Bacău

– anul primirii în USR: 2012

– publicaţii:

1. Călătorie pe un ciob de stea, poezii, Editura Fundaţiei Cancicov- lansat 10 apr 2010, recenzii, Eugen Dorcescu, Calistrat Costin, Mara Paraschiv, Victor Munteanu, Vasile Spiridon, Ioan Neacşu.
2. În umbra lui Sisif- versuri, 2009, prefaţă Theodor Răpan, publicat şi la Editura online Semănătorul.
3. Andante- poezii, 2009, editura ArtBook, poezii- recenzie Liviu Apetroaie.
4. Cazier incomplet- poezii, editura Rovimed Publisher 2011, consilier literar Calistrat Costin
5. Dimineaţa altfel- proză, Ed Rovimed Publisher 2011, consilier literar Calistrat Costin
6. Broşura, “Aud materia plângând”- aniversare George Bacovia, ArtBook, 2012
7. Ylmira- Iulia Oniţă- Un sculptor liric, versuri şi monografie, ArtBook, 2012
8. Locuri şi umbre, versuri, ArtBook, 2012
9. Ceai cu Adala, versuri cu Adrian Grauenfels, ed. Ateneul Scriitorilor, 2013
10. Însemnări (ne)critice- jurnal de lectură, prefeţe, recenzii, ed ArtBook, 2013
11. Jazz cub, roman, ArtBook, 2013, consilier literar Calistrat Costin
12. (re) versuri- poezii, ed ArtBook, 2014.
13. punct şi de la capăt, versuri, ed. ArtBook, 2014.
14. de-a copilăria- versuri pentru copii, ed. ArtBook, 2014.
15. Culegătorii de flori, versuri, editura Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2015
16. Buletin cu ilustrate, proză scurtă, 2015, ed. rafet
17. 10 zile din martie, 2015, versuri, ed. ArtBook
18. zen absolut, versuri 2016 co-autor Adrian Grauenfels,  ed. ArtBook
19. Însemnări (ne)critice- jurnal de lectură, prefeţe, recenzii, volumul II, Ed. ArtBook, 2016
20. Orașul- versuri Ateneul Scriitorilor 2017
21. Rostul unei crengi de brad- versuri 2017, ArtBook
22. O călătorie la Salzburg – roman- ArtBook, 2018
23. Însemnări (ne)critice- Jurnal de lectură, volumul III, ArtBook, 2019.
24. Lumea de rezervă, antologie de versuri, ArtBook, 2020.
25. Molando SF- roman, ed. Saga Israel, 2021
26.  Însmnări  (ne)critice. Jurnal de lectură,  volumul IV, ArtBook, 2023.
27. Se numea Petru – memorialistică, ArtBook, 2024.

Articole recenzii, publicate online, şi reviste ( Plumb, Algoritm literar, Cetatea lui Bucur, Litera, Fereastra, Onyx, Luceafărul, Dunărea  de Jos)

– activitate, distincţii, premii:

Univ. Al I Cuza Iaşi -1976-1980, Licenţiat în economie- Studii postuniversitare în management-Univ. din Dublin- Expert contabil

Activitate literară:

–  membră în cenacluri şcolare şi de la fosta Casă de Cultură a Sindicatelor Bacău,  Din 2005,  membru al site-ului Pruteanu.ro, unde a şi debutat cu poezie.

Publicări online: Luceafărul Românesc, Ed-online Semănatorul,  Ziarul Curierul de Vâlcea, Revista Plumb, Revistele ARP, Revista Viaţa Băcăuană, Spații culturale, Măiastra, Mărturii culturale, Ziarul de Vâlcea, Revista Algoritm Literar, Observator Cultural, Ateneu- Bacău, Sintagme Literare, Cetatea lui Bucur, Onix, Litera, Citadela, Spații culturale, Reflex, Cadran Cultural, revista 13plus, Măiastra, Deșteptarea.

– Fondator al Cenaclului interactiv online Lira21,   www.cenaclu.lira21.ro, cu editarea a 7 antologii-albume de literatură şi pictură între anii 2009-2015.

– Editor, la Editura ArtBook, Bacău

• administrator site filiala USR, www.usrbacău.ro
• administrator site Lira21, www,cenaclu.lira21.ro
• https://lira21cristinastefan.blogspot.com/
• profesor la Școala populară de Artă, Bacău, clasa cenaclu literar, scriere creativă
• manager proiect Seri literare. Să ne cunoaștem scriitorii
• admin. blog FB Grup Să ne cunoaștem scriitorii, 6000 de membri
• Președinte Cenaclul „George Bacovia” al Filialei Bacău a USR,

-Organizator de concursuri literare tematice.

– Emisiuni TV Bacău despre activitatea literară şi cenaclieră.

– Redactor la Revista Cetatea lui Bucur, revista ARP-redactor șef adjunct și Revista Plumb, redactor la Revista Mărturii Culturale.

– Membru în diferite jurii la concursurile literare on-line și ale Filialei Bacău a USR.

Alte activităţi literare:

– membru în comitetul de conducere în Filiala Bacău a  Uniunii Scriitorilor din România din 2018, vicepreşedinte al Ligii Scriitorilor Români, filiala Bucureşti,   Membru în cenaclurile băcăuane Octavian Voicu şi  George Bacovia, al Uniunii Scriitorilor,  Filiala Bacău.

Premii:

Premiul pentru Poezie, Revista Plumb,2012, Premiul USR, Filiala Bacău, pentru debut în critica literară, 2014, USR, FIL BACĂU, Premiul juriului la concursuri organizate de Cenaclul Lira21, Premiul Octavian Moșescu la Fest. Titel Constantinescu, 2015, premiul USR Filiala Bacău pentru volumele Buletin cu ilustrate și Culegătorii de flori, 2016. Premiul USR Filiala Bacău pentru poezie, volumul Orașul, 2018, Premiul special al juriului la  Festivalul Vrancea Literară pentru roman, O călătorie la Salzburg, 2019, Premiul Național „George Bacovia” pentru poezie la USR Bacău-Toamna bacoviană, 2021, Diplome de excelență la Festivaluri diferite.

referințe critice: 

„Călătorie pe un ciob de stea ( Editura Fundaţei Culturale Cancicov, 2010, Bacău) de Cristina Ştefan – o carte de debut (în poezie) de o deloc surprinzătoare maturitate (autoarea a trecut pragul a cinci decenii de viaţă). Cele cincizeci şi nouă de titluri nu sunt datate, însă în dispunerea lor se simte o evoluţie de la o primă tinereţe lirică la tinereţile” ce au urmat, poezia, fireşte, necunoscând în esenţă povara trecerii anilor…Ba, aş observa că textele din final par mai încărcate de entuziasm şi frăgezimi senzoriale decâtcele din uvertura cărţii, semn că poeta a reîntinerit scriind şi căutându-se pe sine!„Strângeţi din pumni şi din dinţii dar staţi în lanţuri cuminţi” ) sunt în această dintâi mărturisire lirică a Cristinei Ştefan nu doar semne dar certitudini de autentică vibraţie creatoare, şi, parafrazând-o pe autoare, „carevasăzică există”!   (Calistrat Costin)

„Lumina care se degaja de aici este acea lumina care ne acum se cam înroşeşte, este o lumină care se află în superbia ei. Poetei îi place mai mult lumina înspre apus decât înspre răsărit, o lumină care ne duce mai mult decât lumina aurorală înspre refecţie, pentru că spuneam că este o poezie şi a reflecţiei şi a reflectării. Revenind la acel ciob de stea care reflectă în fond fragmentalitatea lumii, este un poem care se cheamă chiar „Segment” şi care spune cam aşa: „în adâncul fântânii /în ochiul ei / te-am văzut reflectat în mii de oglinzi …..”

Este o poezie de mesaj, o poezie a specularităţii – aţi văzut dialogul eu tu, dialogul cu cosmosul, cu fiinţa iubită şi toate celelalte. Nu-mi rămâne decât să o felicit pe autoare înainte de a o fi cunoscut şi dumneavoastră.(Vasile Spiridon)

„Autoare a mai multor plachete lirice( În umbra lui Sisif, 2009, Andante, 2009, Călătorie pe un ciob de stea, 2010, Cazier incomplet, 2011, dar şi a culegerii de proză, Dimineaţa altfel, 20 Il, Cristina Ştefan trăieşte în oraşul lui Bacovia. Prezentă pe site-uri literare şi colaboratoare la reviste(unele online), a creat ea însăşi un site pentru Cenaclul literar interactiv Lira2I., frecventat de peste 260 de membri. Scrie o poezie sensibilă, orientată discret către o modernitate care nu ţine neapărat să se alinieze geraţionist.”

(Revista Litere, nr. 5, mai 2011)(Tudor Cristea)

„Mi-a plăcut ideea, nu numai pentru că este aproape de „luna îşi aşază cioburi pe moşie” a lui Tudor Arghezi, cât şi datorită faptului că ilustrează exact scopul poeziei. Acela de a ne pune pe noi în relaţie cosmicul, cu eternitatea, cu absolutul, cu Dumnezeu, de a ne înveşnici. Din punct de vedere estetic cel puţin poezia nu trebuie să aibă dimensiune nici psihologică, nici politică, nici socială, ci trebuie în primul rând să aibă această dimensiune, să zicem, sacră.

Autoarea reuşeşte, de multe ori, să fie în apropierea – nu mi-e frică s-o spun – a lui Arghezi sau Blaga, prin această capacitate de a aduce cerul pe pământ, ca să zic aşa sau de a ridica pământul către cer, cum face Eminescu: „Sara pe deal buciumul sună cu jale / Turmele-l urc, stelele scapără-n cale”, deci merg mai departe pe stele.”(Ioan Neacşu)

“10 zile din martie este o carte rară, de o frapantă originalitate, topind, în lirismul ei alegorico-simbolic, romantic şi modern deopotrivă, tragismul nu doar al iubirii, ci al existenţei în ansamblu, strivită mereu, şi fatal, între imboldul zborului spre  idealitate, spre Duh, şi nemiloasa-i povară de tărână.”Eugen Dorcescu

Orașul lui Bacovia este același despre care, aparent, Cristina Ștefan aproape ne sugerează că este cea mai bună dintre toate lumile posibile: „Ce bine mă simt/parcând mașina lângă un zid…/privesc oamenii gri/Și fumez în rotocoale cețoase./Toți oamenii sunt cenușii…/Blugi gri, geci gri./Un tânăr aruncă o brichetă./O blondă nurlie bocăne asfaltul./Ce bine mă simt/Lângă zidul gri, într-o mașină gri,/Și cad ascunsă între oameni./ Îmi mișc mâinile gri/În marea de vii// Din fum în zid mă prefac”. („Gri”). Urbea pare a zămisli o stare de grație a spiritului („ce bine mă simt…”), dar tot discursul poematic este travestit într-un fel de oximoron estetic aruncat peste oraș ca o plasă imensă de păianjen, întrucât alienarea, acomodarea cu absurdul și infernul sunt vedetele ființării. ( Ion Fercu)

Parcurgerea etapelor cunoaşterii în lirica Cristinei Ştefan reprezintă tot atâtea trepte spre definitivarea stilului propriu. Imaginile fruste,  aduse de inspiraţie, dicteu automat sau onirism, devin centre de precipitare lirică. Meditaţia contribuie apoi la definitivarea textului. În lirica autoarei, modernismul caracterizat printr-o mare libertate de expresie a eului auctorial este mai pregnant decât postmodernismul demolator de mituri. Tematica poetei se desfăşoară între  iubirea paradisiacă şi luciditatea elegiacă, în paralel cu aventura cunoaşterii.

Aşa cum remarcă scriitorul Calistrat Costin, autobiografismul constituie resursa lirică a poetei: „… Cristina Ştefan confirmă că este un condei bine exersat şi cizelat, un om ştiutor a multe din arcanele vieţii şi cu o apreciabilă cultură a spiritului. (…) Esenţială în simbolistica poetei băcăuane, îmi pare trăirea intensă, deschisă, temerară a darurilor propriei biografii, un anume umanism frust de aleasă şi distinsă calitate.” (Calistrat Costin – A înfrumuseţa viaţa lumii… – prefaţă la volumul Cazier incomplet – Romvimed Publishers, 2011) (Lucian Gruia)

Un roman care va fi citit cu pasiune. O dată, de două ori, de trei ori. Pentru că există amănunte ce necesită o meditaţie, pentru că e nevoie de o poziţionare faţă de narator(i), care poate nu e corectă de la prima lectură. Şi, pentru a percepe universul acestui roman este nevoie de lectură îndelungă, repetată. Satisfacţiile vor fi pe măsură. Este un roman despre ce? O, cât de multe se află în el. Aparent, e un roman banal. Despre familie. O anume familie. Despre existenţa umană. Despre Corina şi Achim. Despre o călătorie. Spre Salzburg. Ar putea fi o călătorie europeană, spre o ţintă a unui vis din tinereţe. Dar este, de fapt, o călătorie a vieţii, călătoria vieţii. Căci „O călătorie la Salzburg” este un roman despre viaţă şi moarte. Nu despre moartea propriu-zisă, ci despre spectrul morţii, acest însoţitor perpetuu al vieţii. Este un roman despre iubire, aspiraţii, datorie. Despre vise împlinite şi neîmplinite. Despre efemeritatea omului. Despre fragilitatea lui, dar şi despre puterea lui. Puterea de a dăinui, puterea de a învinge obstacole. Dar, mai ales, este un roman al luării în posesie a realului: „porţia de realitate”, cu o tramă epică plină de peripeţii, tensionată, uimitoare, ca într-un roman de aventuri, mai ales când intră în scenă răpitorul, „îngerul păzitor”, care spune: „- Te-am condamnat la vise, doamnă!”.(Dan Perșa)

Nu am să cad în păcatul de a povesti „Călătorie la Salzburg”, care mizează şi pe mister, pe o intrigă de tip policier, cu suspans, rezumândumă la a spune că punctul forte al micului roman este analiza necruţătoare, pe alocuri, a unui parcurs existenţial, cu bune şi rele, cu urcuşuri şi coborâşuri, cu idealurile şi visurile înaripatei tinereţi confruntate cu dura realitate, cu dezamăgiri, cu spectrul posibilei ratări, cu suferinţele provocate de boli incurabile, etc. Călătoria iniţiatică este şi una cu valenţe terapeutice, Corina, natură hipersensibilă, care trăieşte
mai mult într-o lume a imaginarului, căutându-şi mereu refugii (în literatură, în artă), ajungând la o împăcare cu sine şi cu lumea, la regăsirea unui mult dorit echilibru, al unei armonii, al cărui secret nu este altul decât iubirea. Corina, cea „condamnată la visare”, şi pragmaticul Achim, fire mai aspră, realistă, dar suflet mare, generos, se redescoperă după aventura trăită în Austria, iubirea lor devenind mai puternică, mai înţeleaptă, mai senină. Cum am mai spus, „Călătorie la Salzburg” are mister (interesant este personajul imaginar Jan, filosoful, „cel mai liber visător de pe pământ”, o proiecţie a minţii Corinei, un alter-ego, de fapt, o altă faţă a complexei sale personalităţi), e bine scrisă, cu mobilitate narativă, cu imaginaţie (şi imagini, poeta Cristina Ştefan făcându-şi simţită prezenţa), lectura sa fiind una captivantă. (Carmen MIHALACHE)