– data naşterii: 13.06.1949

– localitate: Roman, jud. Neamţ

– anul primirii în USR:

– publicaţii:

– activitate, distincţii, premii:

Eugen Steţcu (n.13 iunie 1949, la Roman), fiul reputatului istoric literar Nicolae Gr.Steţcu (1910 – 1995), exeget al lui G. Ibrăileanu  şi monografist al Liceului „Roman Vodă” din Roman. S-a formar ca poet în atmosfera cenaclurilor literare „Cezar Petrescu” şi „Panaite Muşoiu”. În 1992 a debutat la Cenaclul Junimea din Iaşi, de la Muzeul Literaturii Române (Casa Pogor), condus de poetul Lucian Vasiliu, cu aprecieri în presa ieşeană. Debut în volum  cu Mitologii şi sentimente, 1996, la editura Nemira din Bucureşti, cu o postfaţă de acad. Eugen Simion. A mai publicat Pe vocala uni zeu, Crigarux, 2005.
 

„Efortul de elaborare cu materiale docile este prioritatea acestui autor emotiv, cu candori de adolescent în felul de a fi, rezolvând în registru ludic latenţe de trăire cotidiană: „Vineri şi bicicleta ei verde/Peste ore în formă de nuri/ Şi peste ore în formă de/ Nu/încerca te rog să mă furi!// Vineri şi bicicleta ei verde/Peste ore în formă de/ este prea gravă privirea ta!/ Şi peste ore în formă de/ În preajma mea nu mai sta, nu mai sta!// Vineri şi bicicleta ei verde/ Lunecă peste un mov labirint/ Şi peste ore în formă de/ Eu nu te mint, eu nu te mint!” Scotocind prin „abisul dintre rostiri”, Eugen Steţcu scrie o poezie discretă, de notaţie hieratică, închisă în identitatea sa orgolioasă.”

(Cristian Livescu)

„Eugen Steţcu este ceea ce Lovinescu numea un imagist, un poet cu alte cuvinte care-şi pune sentimentele şi reveriile în metafore curajoase şi cultivă imaginea şocantă. El nu ajunge la performanţele lui Voronca dar a învăţat bine lecţia  de a construi o imagine-obiect şi mai puţin o imagine-mit… Este un sentimental care îşi organizează bine „impostura” într-un peisaj de melancolie aproape jucăuşă”

(Eugen Simion)