21 septembrie 2017- Seara literară- Victor Enășoae 

“M-am gândit la acest subiect al serii literare ca la final de festival bacovian, pentru că au fost vremuri grele, în care faptele culturale, care s-au făcut, erau greu de realizat, presupuneau slalomuri printre aprobări și factori de decizie dificili, presupuneau, dacă vreți, inginerii de inteligență, dar, mai ales,  au fost oameni care cu suflet pentru artă, pentru Bacău, pentru cultură, au reușit. Unul dintre ei a fost Victor Enășoae. Tinerii trebuie să știe adevărata istorie, nu cea contrafăcută de acum. Datorăm statuia lui Constantin Popovici, Bacovia, și lui Victor Enășoae.  În romanul “Obsesia apei” se spun adevăruri dintr-o perioadă, acum, pe nedrept  uitată ca epocă de  cultură, deși nu s-au mai realizat alte repere artistice de anvergură  de atunci. ”Cristina Ștefan

foto Alex Baghiu

Seara literară a început cu prezentarea romanului “Obsesia apei”, editura Plumb, 1999. “Victor Enășoae a scris romanul vieții lui, singurul roman, între 20 februarie și 20 septembrie 1996, ca o ardere rapidă, ca un gheizer mai bine, ivit din nevoia de a se ordona și explica în scris. Pentru cei care l-am cunoscut, este un dar nepreţuit…îl recitim mereu…ne amintim mereu…în intimitatea noastră,  lucruri minunate despre acest om de cultură și de fapte băcăuane… Obsesia apei, simbolul curgerii eterne,  nu ne face buni sau răi funcție de judecata semenilor noștri ci ne așază precum pietrele  în albie și …“ne revedem albia, trecutul… Cînd sîntem aproape de vărsare…”.”

Petru Enășoaie a spus că în ultima parte a vieții, Victor Enășoae a mai scris un roman: “O lumânare pe malul Prutului”, din care s-a publicat un fragment în revista Ateneu din februarie 2000. Ne-am gândit să-l publicăm.

Ioan Enășoae a citit prefața făcută atunci de Vlad Sorianu, criticul apreciind laudativ valoarea romanului.

Au rememorat amintiri cu Victor Enășoae, Victor Mitocaru, Viorel Savin, Grigore Codrescu. L-au cunoscut, au colaborat în comisiile și programele culturale de atunci. S-a spus despre omenia și patriotismul lui Victor Enășoae. Victor Mitocaru a amintit episoade de la avatarul statuii lui Constantin Popovici,“ Bacovia”, de la instalare și alegerea spațiului propice în oraș, chiar celebrul dialog dintre Agatha Grigorescu Bacovia și sculptor:

• Ăsta nu e Bacovia!
• Ba este, dar nu l-aţi cunoscut dvs.!

Victor Mitocaru a comentat și romanul “Obsesia apei” subliniid simbioaza genurilor literare care îl alcătuiesc și valoarea sa dublă: romancieră și de document istoric.

Amintirile savuroare relatate de Viorel Savin, cu excluderea din partid și salvarea de la votul de blam, care a venit tot de la Victor Enășoae, apoi cele povestite cu har de profesorul Grigore Codrescu, au făcut ca atmosfera serii să devină de basm viu, și prin prezența elegantă și distinsă a fraților Enășoae, Ioan și Petru, care au răspuns invitației și au apreciat inițiativa Cristinei Ștefan:

“În partea a doua a romanului  sunt povestite întâmplări din viața profesională,  cu sfânta lui modestie, acest om care a condus un județ pe domeniul culturii, care a fost deputat în Parlamentul României, abia dacă enumeră câteva din realizările pe care le reclamăm și azi a fi ale orașului Bacău, fără a puncta clar cui i le datorăm. Și-i datorăm lui Victor Enășoae statuia lui Constantin Popovici din centrul orașului, Bacovia, îi datorăm Tescaniul redat circuitului cultural,  reabilitarea și  vizibilitatea lui Nicu Enea și multe alte fapte făcute cu o anume disidență care i-a atras debarcarea, exilul la un moment dat, ca lui Ovidiu la Tomis…Am avut privilegiul să-l cunosc…între prietenii și colegii de clasă despre care se vorbește în roman este și mama mea…am fotografii, scrisori, poezii care ar putea să facă tema unui volum  minunat al lui Victor Enășoae.”

De data aceasta ceilalți invitați scriitori au ascultat doar, poate i-a captivat povestea în sine, cărțile dăruite cu gratitudine de familia Enășoae tuturor, autografele date de Petru Enășoae, fotografiile reprezentându-l pe autor la diferite vârste. Poate chiar prezența jurnalistului de cultură Gheorghe Bălțătescu și a cameramanului să fi fost izvor de intimidare dar și de tăcere omagială…

Dan Perșa ne-a oferit câteva bune considerente despre BAC-FEST, încheiat acum câteva zile, structurarea pe ateliere a evenimentului, invitații din elita literară a țării, Mircea Cărtărescu, Nora Iuga, Magda Cârneci, Paul  Cernat, despre cum a acoperit managerul de proiect Adrian Jicu toate evenimentele, multe și diverse, de la Colocviile Ateneu la concertul Harry Tavitian și apreciază pe ansamblu a fi fost o primă ediție reușită a festivalului.

Ioan Enășoae: – de ce ați schimbat numele evenimentului? Nu i se poate da un nume românesc?

Carina Vădăvoiu-:- eu sunt la Tineret, la secțiunea “oameni cu idei”. M-am gândit că sună actual, modern…

Victor Mitocaru: – din ‘71, de la prima ediție, au mai fost și alte denumiri ale Toamnei bacoviene. Dar s-a celebrat an de an…erau ani când Bacăul mustea de sărbătoare…a fost un an în care poezia bacoviană se citea în orice colț de oraș.

Cristina Ștefan:  Vom edita al doilea roman al lui Victor Enășoae, aștept manuscrisul…

O seară deosebită, cu participarea prietenilor Serilor literare; Mioara Băluță, Rodica Dascălu, Ramona Roman, Sorin Coadă, Costel Hongu, Constantin Jurebie și a tinerilor Carina Vădăvoiu și Alex Baghiu. Mulțumim cu prețuire tuturor!

adm site, Cristina Ștefan, foto Simi Ștefan, imagine, frații Ioan și Petru Enășoae

Mulţumim jurnalistului Gheorghe Bălţătescu şi Ziarului Deşteptarea pentru expunere:

Victor Enăşoae, evocat la Cenaclul LIRA 21

O întâlnire emoţionantă, provocată de Cristina Ştefan, fondator şi preşedinte al Cenaclului Literar „Lira 21”, a avut loc joi, 21 septembrie, pe terasa unei cochete cofetării, sugestiv denumită Atelier, în cadrul Serilor literare: Să ne cunoaştem scriitorii.

A fost, nu o comemorare, ci mai degrabă o evocare-omagiere a scriitorului Victor Enăşoae, autorul singurului roman publicat: „Obsesia apei”, Editura Plumb, 1999. Pentru cei mai tineri, Victor Enăşoae s-a născut pe 10 iunie 1930, în Bacău, într-o familie cu opt copii, a urmat Şcoala Medie Tehnică de Comerţ, apoi Studii superioare de statistică la Universitatea „Lomonosov”, ziarist (a îndeplinit aproape toate funcţiile dintr-o redacţie, de la redactor la redactor şef), a ocupat importante funcţii în aparatul judeţean de partid (șef secţie şi secretar cu propaganda), fiind apoi marginalizat şi coborât la „munca de jos”, lector universitar şi director al Centrului de Calcul, de unde a ieşit la pensie.

„Am dorit să aducem în prim plan, la această şedinţă a cenaclului nostru, personalitatea unui om, de numele căruia se leagă importante realizări, chiar în acele timpuri grele, cum este contribuţia sa decisivă la ridicarea, în centrul Bacăului, a statuii poetului George Bacovia, deschiderea Caselor Memoriale „George Bacovia” şi „Nicu Enea”, precum şi a Centrului Cultural „George Enescu” de la Tescani, sau apariţia seriei noi a revistei Ateneu, iar după Revoluţie a sprijinit şi a contribuit la ridicarea statuii lui Ştefan cel Mare. A fost, pentru acea vreme, omul potrivit, la timpul potrivit”, a spus Cristina Ştefan.

Au fost invitaţi Ion şi Petru Enăşoae, fraţi ai celui omagiat, scriitorii Viorel Savin, Victor Mitocaru, Grigore Codrescu, Dan Perşa. Victor Mitocaru a rememorat câteva episoade din fascinanta biografie a lui Victor Enăşoae, iar despre „Obsesia apei” a precizat că este mai degrabă o carte de memorialistică, cum poate fi şi un roman, mai ales că are şi suficientă ficţiune. Viorel Savin a apreciat iniţiativa Cenaclului LIRA 21, considerându-l un gest împotriva uitării: „Nemurirea înseamnă rămânerea în memoria celorlalţi. Victor Enăşoae a fost în primul rând un om, un mare om, un intelectual cu un destin supus vremurilor în care a trăit. M-a obligat să ţin la el, să-l respect, a fost un om inteligent şi nebun de curajos pentru acei ani ai maturităţii sale”.

Petru Enăşoae a mulţumit organizatorilor pentru întâmplarea literară dedicată celui care a fost Victor Enăşoae, mărturisind că a fost surprins de invitaţie. Fratele lui şi al lui Victor, Ion, a dăruit celor prezenţi câte un exemplar din romanul „Obsesia apei” („un roman autobiografic”) şi a anunţat, în premieră, că, peste doi ani, familia se va strădui să publice şi romanul, rămas în manuscris, cu titlul „O lumânare pe malul Prutului”, o istorie a „obsedantului deceniu”.