A plecat la cele veșnice scriitorul VICTOR MITOCARU
octombrie 5, 2024 în In memoriam de administrator
MITOCARU VICTOR
– data naşterii: 18.04. 1942 – decedat 4 oct. 2024, 82 de ani
– localitate: Bacău
– anul primirii în USR: 2009
– publicaţii:
– activitate, distincţii, premii:
Poet, prozator, publicist, redactor de revistă, muzeograf, animator cultural, profesorul Victor Mitocaru (n. pe 17 aprilie 1942) a publicat cărţi de poezie: Intonaţii (1989), Semnul şi clipa, umor – Clevetind pe internet (epigrame), proză – Dintr-un iad într-altul, publicistică –Prezentul discutabil, Scrisori din ţara cornului cu lapte, monografii – Viaţa lui Criste Cristoveanu, Un om, Cu Ion Borcea prin veacul frământat, Dintr-un iad în altul, Antologia anului 2012,
O istorie vie a revistei ATENEU – Editura Ateneul Scriitorilor, 2015
„Am mai spus-o, o voi repeta cu riscul de a supăra: Victor Mitocaru are această știință rară de a întreprinde o cercetare in vivo; explică realitățile (doar în parte!) anului 1964, atunci când fenomenul cultural era blindat de ideologia politică. Unul dintre argumentele esențiale care ar fi venit în sprijinul înființării unor noi reviste de literatură / cultură s-ar fi legat de posibilitatea consolidării propagandei. Noile reviste ar fi putut reflecta în linia partidului interesele clasei muncitoare. Tocmai ieșită din realitățile unui proletcultism imberb, literatura realist-socialistă (națională în formă și socialistă în conținut) începea să manifeste puțină înțelegere pentru cultura înaltă. Autorul punctează și faptul că dintre tinerii de talent care urmaseră școala de literatură puțini au fost cei care și-au urmat aproape instinctual drumul, orientați de propria lor vocație. Alții, în mod nefericit, aveau să își plătească tributul fățiș. În mod firesc, erau pe mai departe anii de-a lungul cărora era condamnată direct obtuzitatea burgheză. Deși prizonieră al unui tip de lectură univoc, poezia lui Bacovia începe din ce în ce mai mult să își facă prezența în contemporaneitate. “Serenada muncitorului” avea să ia locul “Plumbului” sau “Lacustrei”, în timp ce stranietatea poemului “Cogito” oferea posibilitatea unor interpretări convenabile. Una peste alta, legăturile dintre Bacău – Bacovia – tinerii scriitori – nevoia unei reviste care să reliefeze viața culturală a urbei – erau din ce în ce mai evidente pentru Comitetul de partid. Să nu uit, Victor Mitocaru schițează și portretele câtorva din decidenții momentului. Unii sunt umani, se mișcă credibil pe scara unei societăți aflată în transformare, alții dimpotrivă sunt depozitarii unor sechele dintr-o ideologie ce fusese pierdută poate odată cu moartea lui Stalin. Exista și o a treia categorie, poate paradoxal chiar mai blamabilă decât cea a staliniștilor – cei care făceau totul dintr-un extrem de zel, altfel spus dintr-o frică continuă ce le domina propria existență. Nevoia unei reviste culturale de anvergură era până la urmă resimțită și odată cu dezvoltarea industrială fără precedent a Bacăului. ”- Marius Manta
„Victor Mitocaru este un poet livresc, eminescian şi călinescian (coloanele sale de sprijin), un cap teoretic, cu plăcerea de a gândi în paradoxuri, de a răsuci pe diverse feţe unele vorbe celebre şi a le trezi semnificaţiile valabile încă printre contemporanii noştri”. (Constantin Călin)
„Pentru poet, cuvântul este bolovanul lui Sisif folosit în perpetua impre-caţie adresată celor care conduc I .. .!; o poezie pe care o putem considera o imagine fidelă vieţii interioare a poetului dar şi o radiografie a fiecăruia dintre noi realizată prin acea “copca în gheaţa realului” practicată cu măiestrie autentică ce surprinde cititorul cu inedite figuri stilistice.” (Constantin Tomşa)
„Proprii îi sunt percepţia ascuţită, profundă a realităţilor, înţelegerea miezului problemei, curiozitatea vie, puterea de a pătrunde şi concizia, în descifrările caracterologice. Epigramele lui Victor Mitocaru au idei , ingeniozitate, asociaţii imprevizibile, efecte de surpriză, pitoresc, uneori, şi bineînţeles, o poantă reuşită”. (Carmen Mihalache)
Viaţa literară băcăuană are un talentat reprezentant în Victor Mitocaru.” Grigore CODRESCU (www.ateneu.info)
“Victor Mitocaru este strașnic de selectiv cu scrierile sale, atunci când se hotărăște să le încredințeze tiparului.
Cu o memorie fenomenală, este dispus pe loc să-ți reproducă intacte spusele unui personaj pe care l-a întalnit acum 40 de ani, într-o postură ce nu ținea, intelectual, de scaunul pe care îl așezase întâmplarea – sugubăț acid, așezat de-a stânga Tatălui, când furios, contemplativ, dar cel mai des analist fin al cotidianului, Victor Mitocaru a turnat în noua sa carte tot ce a adunat într-o viațâ: “Călător prin Utopia Felix” (Editura Rovimed Publishers, 2011).” Gh.Bălțătescu
4 octombrie 2024 -S-a stins profesorul VICTOR MITOCARU. O personalitate de mare erudiție, un coleg inimos și ani la rând foarte activ la evenimente literare, iată, de ziua educației la care a trudit o viață, a plecat dintre cei vii. Colegii din Filiala Bacău a Uniunii Scriitorilor din România deplâng acest final cu tristețea pierderii a încă unui scriitor important și prețuit. Condoleanțe familiei! Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Ziarul Deșteptarea: Victor Mitocaru, născut pe 17 aprilie 1942, în comuna Pângăraţi, judeţul Neamţ, s-a stins din viață, lăsând în urmă o moștenire culturală deosebită. Profesor, scriitor, poet, publicist și muzeograf, Victor Mitocaru a fost o personalitate complexă și o prezență activă în peisajul literar băcăuan.