O poetă din Germania, româncă născută în Bacău, ANA MARIA MORARU  a reușit un eveniment literar de excepție, la care au participat cu entuziasm cei mai mulți scriitori și critici literar din urbea noastră. Aflată la a treia carte de poezie, Flacără divină, tipărită la Editura “Ateneul scriitorilor”, volumul a beneficiat de o prefață a prozatorului Dan Perșa, în care aflăm datele biografice și auctoriale ale poetei. Plecată în Germania din 1998, la 18 ani, viața Anei a fost o luptă din care a ieșit învingătoare, parcurs care s-a reflectat și în opera sa poetică despre care scrie o frumoasă confesiune:

“Poezia este modul conștient pe calea devenirii de sine. În simplitatea ei se adresează sensibilului sufletesc deschizând porți interioare nebănuite. Pentru mine poetul reprezintă ancorarea în lumină a cuvintelor.” AMM

Poezia Anei Maria Moraru s-a dovedit a fi cu adevărat luminoasă, apreciere care a venit de la majoritatea recenzorilor care au vorbit, scriitori sau critici literari. Evenimentul a fost condus de Dumitru Brăneanu care, chiar de la început, a citat cu entuziasm din cartea de versuri având mereu confirmarea cu aplauze:

“Ajunsă sus, pe culmile înalte

și arta mea și eu ca un spectacol,

am strălucit făcând să ne tresalte

un univers, sub tot acest miracol.”

Dan Perșa, prefațatorul volumului, a vorbit despre scrisul Anei Maria Moraru spunând că a citit volumul ca un romancier și că despre viața Anei mai bine ar scrie un roman. Cu toate acestea, în prefață face o analiză sensibilă  a versului și stilisticii autoarei:

“Ca poetă este un om locuit de lumină și iubire, de înțelepciune astrală și lumească, umană. Pentru ea poezia nu este “forma”. Ci pentru ea ( și aici se află una din cele mai frumoase mărturii poetice) poezia …este și se simte în toate.”

La eveniment Dan Perșa a spus că “citind volumul Flacără divină, am comparat poezia tinerilor de azi care scriu pesimist, revoltat, într-un mizerabilism perpetuu și am avut revelația unui vers tonic, optimist, de forță.  În prefață am urmărit harta sufletească a poetei și am schițat profilul unui om real care m-a impresionat prin modul în care a abordat viața. Ea consideră că are o misiune să spună ce a nțeles din viață, a reușit să răzbată prin greutățile vieții și a ajuns la un fel de înțelepciune a vieții.”

Petre Isachi: “…am citit primul volum al autoarei, Foc nestins, din 2015. Poeta scrie poezie de la 14 ani și la 18 ani se exilezează în Germania- poezia ei demonstrează drama exilatului, care trăiește o anume stranietate între două sisteme lingvistice, limba natală și limba țării de adopție, dar acest conflict naște conflictul poetic. Ea are nostalgia absolutului, este nemulțumită de sine, cuprinde metafizica eternului romantic. Ana Maria Moraru nu se lasă contaminată de lirica românească dar nici de cea germană- are orgoliul de a-și păstra propria gândire poetică, ea a trăit o dramă existențială pe care a învins-o și acum își planifică succesul…”

Grigore Codrescu: “Am avut o emoție extraordinară când am citit jurnalul Gabrielei Melinescu și m-am dus cu gândul la Ana Maria Moraru: este o poetă lirică și poezia ei mi s-a părut că vine dintr-o trăire intensă a iubirii, doar poezia fără iubire nu există-  Poeziile au plonjare spre sine dar există și riscul poeziei monotematice care poată să ducă la o stagnare a lirismului…”

Calistrat Costin: “Este o carte despre dragoste, cartea unei îndrăgostite înverșunate, am citit cartea cu drag dar voi cita din “dragul său”…Este un om cu multe lucruri sfinte- se vede înverșunarea omului legat de pământul acesta- Are o sinceritate brutală- flacăra ei divină se revarsă în poezia ei- este un poet autentic, știe să pună accente pe rostiri memorabile- versurile sunt scrisori de dragoste care fac farmecul vieții. Aștept cu interes cartea următoare. Să nu uităm că și mama poetei scrie versuri, iat-o în sală și publicată în revista Plumb) ”

Au vorbit în continuare despre versurile Anei Maria Moraru, Cristina Ștefan, Valentina Becart, Theodor Calcan( practica limbii germane a apropiat-o de Eminescu), Constantin Giurgiu, Nicolae Mihai( Dumnezeu a făcut poetul și din pământul rămas a făcut criticii..e o glumă! Poeta are influențe din Blaga și din Eminescu)…iar Dumitru Brăneanu, mentorul acestei lansări de carte, a citat de fiecare dată din poeziile volumului Flacără divină.

La final, Ana Maria Moraru a spus câteva cuvinte despre sine, cum a plecat din țară la 18 ani, acum are doi copii, a încercat să își completeze studiile în Germania și este în așteptarea unei diplome de licență. “Datorită profesoarei Mihaela Bostan, liceenii au citit cărțile mele și am câștigat un loc bun la un concurs de poezie…Vă mulțumesc tuturor pentru participarea la acest eveniment.”

Sigur că povestea acestui eveniment nu poate cuprinde atmosfera caldă, de apreciere a celor întâmplate și viersuite pe parcursul unei ore de poezie românească a unei tinere revenite acasă pentru momentele sale de suflet poetic. Dar a fost emoționant atât prin încrederea poetei că aici este locul potrivit expunerii sale cât și prin participarea atâtor scriitori, prieteni, rude, la eveniment. Chiar dacă nu au luat cuvântul, în aer a plutit iubirea…

Cristina Ștefan- în dimineața de Rusalii, 2017