CÂRNECI RADU

+++ Filiala USR Bacău anunță, cu profundă tristețe, decesul marelui scriitor RADU CÂRNECI. Plecarea sa înseamnă o mare pierdere pentru cultura băcăuană căreia i-a fost mentor, promotor, întemeietor. Condoleanțe familiei! Dumnezeu să-l odihnească și cerul să-l primească printre stele! Drum lin, Radu Cârneci! +++

– data naşterii: 14.02.1928- deces: 8 12. 2017

– localitate: Bucureşti

– anul primirii în USR: 1968

– publicaţii:

Noi şi soarele, Bucureşti, 1963;

Orgă şi iarbă, Bucureşti, 1966;

Iarba verde, acasă, Bucureşti, 1968;

Umbra femeii, Bucureşti, 1968;

Centaur îndrăgostit, Bucureşti, 1969;

Grădina informă de vis Bucureşti, 1970;

Cântând dintr-un arbore, Iaşi, 1971;

Oracol deschis, Bucureşti, 1971;

Banchetul, Cluj, 1973;

Cântarea cântărilor, Bucureşti, 1973;

Horă de vulturi, Bucureşti, 1974;

Heraldica iubirii (1963-1973), Bucureşti, 1975;

Nobila stirpe, Bucureşti, 1976;

Psalmii lui Zamolxe, Bucureşti, 1976;

Temerile lui Orfeu, Bucureşti, 1978;

Hora anotimpurilor, Bucureşti, 1979;

Un spaţiu de dor, prefaţă de Petru Poantă, Bucureşti, 1980;

Ca muntele-n amiază, Bucureşti, 1981;

Timpul judecător, Bucureşti, 1982;

Sonete, Bucureşti, 1983;

Pasărea de cenuşă, Bucureşti, 1986;

Clipa eternă (1963-1988), prefaţă de Radu Enescu, Bucureşti, 1988;

Dorador: Jurământul-Dorador: Le Serment, ediţie bilingvă, traducere de Paul Romanescu şi Eugene Van Itterbeck, Bucureşti, 1997;

Heraldica iubirii, prefaţă de Radu Enescu, Bucureşti, 1999.

– activitate, distincţii, premii:

Fondator al seriei noi a revistei ”Ateneu” (1964), poetul Radu Cârneci (n.14 ebruarie 1928), a debutat editorial în anul 1963 cu volumul de versuri Noi şi soarele.  A tradus din Leopold Sedar Senghor, Strecko Kosovel, Kahlil Gibran, Charles Baudelaire (prima ediţie integrală a Florilor Răului în limba română), Jean Joubert, Jacques Cheessex, Mousse Boulanger. Premiat de Academia Română, Uniunea Scriitorilor din România, Medaliat la aniversarea ”Jerusalim 3000” (Israel).

Din 1958 până în 1964 lucrează la Bacău ca director al Casei Regionale a Creaţiei Populare şi preşedinte al Comitetului Regional de Cultură şi Artă. Între 1964 şi 1972 este redactor-şef al revistei „Ateneu” (serie nouă), iar între 1972 şi 1976 este secretar al Uniunii Scriitorilor, apoi devine şef al secţiei culturale a revistei „Contemporanul” (până în 1990).

În 1990 înfiinţează la Bucureşti Editura Orion. A debutat ca poet în ziarul sucevean „Zori noi” (1950), iar editorial, cu placheta Noi şi soarele(1963, cu o prezentare de Marcel Breslaşu). A colaborat cu versuri, articole, cronici şi eseuri la „Ateneu”, „România literară”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Argeş”, „Steaua”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Familia”, „România literară” etc.

 

 

 

”…o știință a versului demnă de invidiat, perfecțiune care nu e a veacului nostru agitat, ars pe dinăuntru, posedat de mișcarea qui deplace les lignes și, mai ales, o sensibilitate în autenticitatea căreia aproape nu ne vine să credem, în care ne regăsim, în cazul cel mai fericit, cu intermitențe…”

(Dumitru Micu)

”…Poezia lui Radu Cârneci tinde să exprime o dimensiune interioară dintre cele mai importante ale omului: IUBIREA. De aici ipostazierea în elevație şi sublimitate a protagoniştilor, cuplu de îndrăgostiţi fiind înnobilat de actul artistic care îi detașează şi-i înalţă ca pe niște purtători de gând şi simţire al întregii umanităţi…”  (Mircea Tomuș)

”…În parafaza la Cântarea Cântărilor, Radu Cârneci a dovedit că un traducător este, în simbioză, și un om de știință artist, fiind şi analist şi sintetizator/-/. Radu Cârneci reprezintă cu strălucire activitatea traducătorului creator de artă. Să nu uităm temerara, merituoasa lui realizare de traducere integrală a creației poetice a lui Baudelaire. Să nu uităm că și poezia lui originală este un imn dedicat tot iubirii, ca acest poem nemuritor al Cântării Cântărilor. (Alexadru Balaci)

”Radu Cârneci rămâne  unul dintre cei mai reprezentativi poeți români, care, dincolo de unele accidentale note idilice cerute de timp, impune o viziune adâncă asupra existenței.( Mihai Cimpoi)