TRANSMITE PETRU NICA:

Maraton cultural în Lipova Bacăului ,,Eminescu la Lipova – 150: 29 aprilie 1876 – 29 aprilie 2026”

Manifestare culturală organizată de:- Societatea Cultural – Științifică ,,Vasile Alecsandri” Bacău- Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Bacău- Primăria comunei Lipova, județul Bacău

Înainte de a da curs cronicii evenimentului, se cuvin mulțumirile de rigoare:- considerații alese și reverențe domnului primar Costel Baciu pentru ospitalitate, deschidere și viziune în promovarea valorilor culturale;- reverențe domnului Dumitru Brăneanu, președintele Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor, și domnului conf. univ. dr. Ioan Dănilă, care au organizat excelenta manifestare culturală. Caravana scriitorilor, artiști plastici, cadre didactice, bibliotecari, studenți, elevi etc. s-a pus în mișcare din fața hotelului ,,Moldova” Bacău la ora 9. Cele două microbuze și câteva autoturisme au părăsit Bacăul cu destinația Lipova, comuna de la marginea județului, ce se megieșește cu județul Vaslui și Neamț. Agitația urbană a rămas undeva în urmă, iar mintea s-a cufundat în liniști abisale, nostalgice, la ivirea fascinantului peisaj piemontan înveșmântat în verdele crud al primăverii și al cireșilor în floare. Totul mirosea a Înviere și părea că ne-am furișat în Grădina Raiului. Drumul șerpuitor urcă printre coline și coboară în văi tăcute. Porțiuni de drum umbrite de arbori bătrâni alternează cu zone deschise unde lumina soarelui binecuvântează pășunile pe care încă mai vezi cai liberi cu nările umflându-se, ce se înfruptă lacom din trufandaua ierbii. Totul pare a fi atemporal, drumul mai este încă străbătut de căruțe. După ce coborâm Dealurile Tutovei, minunăția asta de drum cotește undeva la stânga și după dealuri verzi acoperite de păduri de foioase, descoperi Lipova cu cele șase sate. Pare a fi o comunitate ascunsă, dar istoria ne arată că se vorbește despre ea ca fiind sat vechi răzeșesc, cu oameni în care dăinuie sufletul românesc. Este menționată în hrisoavele domnești încă de pe vremea voievozilor Ilie și Ștefan, urmașii lui Alexandru cel Bun. Prima oprire a caravanei a fost la școala din satul Valea Hogii. În acest sătuc s-a născut unul dintre cei mai mari matematicieni români, academicianul Gheorghe Vrânceanu. În curtea școlii, atmosfera vibra sub semnul unei sărbători autentice.

O primire de o noblețe și o căldură cum rar mi-a fost dat să simt. Întregul univers al școlii, de la elevii cu priviri curioase, până la doamna directoare Rodica Munteanu și întregul corp profesoral, ne aștepta cu brațele deschise. Ca desprinși din filele îngălbenite ale unui basm străbun, doi copii, un băiat și o fată înveșmântați în straie populare, purtau cu sfiiciune un colac rumenit, așezat pe un ștergar ales, alături de simbolica sare. Domnul primar Costel Baciu, purtând cu demnitate eșarfa tricoloră, conferea evenimentului o notă de solemnitate, în timp ce preotul paroh Constantin Doroftei și localnicii întregeau tabloul vieții satului, uniți prin spiritul acestei sărbători culturale. După discursul domnului primar, copiii ne-au prins în piept cocarde inscripționate cu numele evenimentului: ,,Eminescu la Lipova – 150” și ne-au oferit flori. Acum o sută cincizeci de ani, tot într-o zi de 29 aprilie (1876), a sosit în inspecție la școala din Lipova, pe o vreme ploioasă, poetul Mihai Eminescu, în calitate de revizor școlar al județelor Iași și Vaslui. Comuna Lipova aparținea la acea vreme, administrativ, de județul Vaslui. Procesul-verbal încheiat de Mihai Eminescu în urma inspecției se păstrează în original și astăzi. De atunci, spiritul eminescian a rămas viu în această comunitate. Am rămas uluit de modul în care acești oameni au reușit să transforme un simplu act administrativ — care începe cu vorbele: „Inspectând astăzi școala din Lipova, am găsit puțini elevi prezenți din cauza ploilor mari care durează de mai multe zile…” — într-un simbol al localității și într-o mândrie identitară, școala purtându-i astăzi numele. Mai mult, legenda locală spune că din cauza ploilor neîncetate, poetul ar fi rămas la Lipova o săptămână, timp în care ar fi creat poezia „Melancolie”. Am simțit în suflet o urmă de stânjeneală, pe care am justificat-o în timpul alocuțiunii. Știind că sunt fiu al Văratecului, iar Văratecul nu poate fi disociat de Mihai Eminescu și Veronica Micle, m-am gândit că la noi… Am dus în această comunitate atât cât am putut eu cuprinde din duhul eminescian, care trăiește în trinitatea toponimică, topografică, Codrii de Aramă, Pădurea de Argint și Mănăstirea Văratecului. Am precizat doar că patrimoniul nu stă în pereți, ci în oameni, în conștiința vie, iar în această comunitate s-au zidit amintirea și spiritul eminescian în sufletele lor; la noi Văratecul binecuvântat de Dumnezeu cu spații fizice a fost lăsat pradă degradării, jertfit pe altarul ignoranței. Este remarcabil cum comunitatea lipoveană a transformat trecerea lui Mihai Eminescu în calitate de revizor într-o sărbătoare. Practic ei au sfințit o „foaie de inspecție”, în timp ce noi avem sub picioare pământul pe care s-au plimbat pașii geniului de atâtea și de atâtea ori. Această lecție de mândrie locală primită la Lipova m-a făcut să privesc cu alți ochi moștenirea de la Văratec: o moștenire care nu are nevoie de ștampile pentru a fi eternă, ci doar de suflete care să o simtă și să o povestească mai departe.

Am vizitat școala primară în care a fost amenajată o sală-muzeu, vizionându-se documente și obiecte care au aparținut academicianului Gheorghe Vrânceanu. Aici a fost ținută o prelegere de către prof. univ. dr. ing. Alexandru Simion, membru de onoare al Academiei de Științe Tehnice și nepot al matematicianului Gheorghe Vrânceanu, despre contribuțiile fundamentale ale acestuia din urmă, în geometria diferențială. Vizita în modesta casă, veche de peste o sută de ani, unde s-a născut marele academician, a fost impresionantă și de o mare încărcătură emoțională. Acolo ne-a întâmpinat o rudă a profesorului, într-o odaie cu iz arhaic, desprinsă parcă dintr-un alt veac. Sub tavanul străjuit de grinzi grele de lemn, icoanele vegheau tăcute din colțul dinspre răsărit, iar pe masă ne așteptau gogoși proaspete. Gustul lor, o reverberație a copilăriei, a trezit nostalgii adânci, chemând în memorie chipul bunicii de altădată, alături de pahare cu vin, apă, suc și felii rumene de cozonac. O primire cum numai la noi, la români, se poate face, pentru că verbul ,,a omeni” este intraductibil în alte limbi, și străinii nu-l înțeleg. Am întâlnit în această căsuță sufletul românesc venit din veșnicie.

A urmat vizita la biserica de parohie, așezată sus pe deal, cum este tradiția la noi, la români. Interiorul bisericii este în lucru, pereții fiind pregătiți pentru o nouă pictură. M-a impresionat mărimea lăcașului în raport cu micul sat. Pomenirea marelui academician Gheorghe Vrânceanu și a poetului Mihai Eminescu s-a ținut în altarul de vară. Părinții Constantin Doroftei și Petru Dinu ne-au purtat pașii prin istoria locului, tălmăcind tainele icoanelor vechi, în timp ce versurile poeziei „Melancolie”, recitate de o elevă a Colegiului Național Pedagogic ,,Ștefan cel Mare” Bacău, au vibrat nostalgic în inimile auditoriului. Din Valea Hogii am revenit în centrul comunei, unde am vizitat biserica de lemn construită la 1830, cu hramul ,,Buna Vestire”. Prezentarea a fost făcută excelent de părintele paroh Liviu – Costel Dănilă. Apoi am mers la Școala Gimnazială ,,Mihai Eminescu”, unde este amplasat bustul lui Mihai Eminescu, lucrare a sculptorului Gheorghe Zărnescu, din anul 1989. Ne-a întâmpinat un grup coral format din eleve ale căror voci ne-au mângâiat sufletul printr-un moment artistic de excepție, împletind armonios acordurile pe versuri eminesciene cu recitări pline de emoție.

Atmosfera de sărbătoare a fost întregită de prezența a doi artiști consacrați, Mihaela și Marcel Bălan, care au susținut un recital deosebit, aducând un nobil omagiu Luceafărului poeziei noastre. Au fost depuse coroane de flori la bustul marelui poet de către o tânără din Cernăuți, studentă la Facultatea de Litere a Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău, și de către doi elevi. Maratonul cultural s-a încheiat cu seria de comunicări privind omagierea lui Mihai Eminescu și acordarea titlului de cetățean de onoare al comunei Lipova, județul Bacău doamnei profesoare Georgeta Simion-Potângă, „pentru contribuția esențială la promovarea spiritualității comunei, cu precădere a personalității științifice și umane a academicianului Gheorghe Vrânceanu. Deschiderea a fost făcută de Președintele Uniunii Scriitorilor – Filiala Bacău, Dumitru Brăneanu, prin cuvinte emoționante privind dragostea arătată marelui poet și neamului românesc, acordând felicitările de rigoare participanților și celor care au contribuit la realizarea evenimentului. Seria de comunicări a continuat cu prezentarea unui material de către remarcabilul eminescolog Ștefan Munteanu, urmat de prof. Paula Ileana Bondar de la Liceul Tehnologic ,,Nicolai Nanu ” Broșteni, continuând cu prof. univ. dr. Alexandru Simion, Ala Sainenco, cercetătoare la Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii ,,Mihai Eminescu” și prof. Grigore Codrescu etc. Moderator a fost Ioan Dănilă, inițiatorul întregului eveniment din această zi. Printre cei care au susținut alocuțiuni m-am numărat și eu, oferind distinsului auditoriu puțin din duhul eminescian rămas pe meleagurile Văratecului. Bibliotecii comunale ,,Ion Creangă”- Lipova, am oferit în dar, ultimele mele trei cărți: ,, Safta Brâncoveanu de la Principesă la Schimonahie” , ,,Mărturii peste veac- Trăiri în Văratec” , ,,Dincolo de prima respirație” , apărute la Editura Salonul Literar – Vrancea în 2023, 2024, respectiv 2025.Dintre participanții la acest eveniment voi nominaliza pe criticul literar Petre Isachi, scriitorul Ion Fercu, (răsplătit cu premiul Academiei Române), scriitoriil Cornel Simion Galben, Violeta Savu, Silvia Miler, Tinca Tamaș Pavel, arhivistul Vilică Munteanu etc. Cortina acestui maraton cultural a căzut, însă lumina ideilor împărtășite și respectul pentru înaintași rămân repere vii în inima comunității, transformând această zi într-o veritabilă sărbătoare a sufletului românesc. Petru Nica 01.05 2026 Văratec