REVISTA 13PLUS nr.194/2019

decembrie 7, 2019 în Reviste de administrator

Criticul Petre Isachi ne dăruiește din nou preferințele sale literare, într-o revistă bogată în conținut. Felicitări!

…din articolul de fond în REVISTA 13 PLUS PETRE ISACHI
120 de ani de la naştere „CERCUL”/ „Lumea” scriitorului G. CĂLINESCU – reper/ model? sau Autorul este „propriul său Prometeu”?
Motto: „Shakespeare, pe lângă BIBLIE, e scriitor de Găeşti” (Petre Ţuţea)
Petre ISACHI
Controversatul şi spontanul Petre Ţuţea, spirit polemic prin excelenţă, „geniu al oralităţii”, cum îl numea Mircea Eliade, susţinea unde şi când se ivea ocazia, că „G. Călinescu, faţă de Nae Ionescu, nici n-a existat; n-avea vocaţie filosofică nici cât un măturător.. N. I. nu se măsura în vremea lui, cu nimeni. Era el însuşi.” În mod cert, fără o gândire filosofică interiorizată, fără Ideile marilor gânditori ai filosofiei, un scriitor autentic se condamnă singur la uitare, Ar mai exista astăzi Ion Creangă în conştiinţa literaturii autohtone/ europene, dacă junimistul nu ar fi asimilat filosofia de viaţă a Locului şi „civilizaţia de vârstă asiatică, în care cuvântul e bătrân şi experienţa s-a condensat în formule nemişcătoare” (G. Călinescu)?
Idei filosofice care au schimbat şi schimbă cursul Istoriei intelectuale, încât suntem obligaţi să-i studiem/ actualizăm pe Montaigne, Leibnitz, Pascal, Wittgenstein, Kant, Heraclit, Confucius, Cicero, Aristotel, Kierkergaard, Platon, Simone de Beauvoir, Epicur, Descartes, Heidegger, J. Paul Sartre, Naom Chomski, Karl Popper etc., pentru ca în Textul pe care-l oferim cititorului, acesta să (re)descopere, „dincolo de bine şi de rău”, (dez)ordinea lucrurilor, liberul-arbitru, destinul, dreptatea, nonsensul, dictatura Eului, machiavelismul, incertitudinile şi arhetipurile lumii etc. sau în limbajul filosofului Schopenhauer, să redescopere „Lumea ca voinţă şi reprezentare”. Dar să ne întoarcem la Ţuţea. Să nu fi avut G. Călinescu, vocaţie filosofică? Nici „cât un măturător”? Nu cred! Foarte important mi se pare că şi măturătorul are o filosofie de viaţă, încât cred că e mai curând, un mod original al cugetătorului peripatetic, din familia de spirite a lui Socrate, de a provoca polemici cordiale, întrebări, mirări, de a sugera eterne necesităţi spirituale. Cineva definea vocaţia – drept un „miracol pe care trebuie să-l faci cu tine însuţi”! Să devii propriul tău Prometeu; să te înlănţui singur, după ce-ai furat „focul” pentru ceilalţi. „Lanţurile” dintotdeauna ale scriitorului sunt propriile principii estetice, religioase, filosofice, politice etc.. Acesta este şi cazul lui G. Călinescu. Numai cercetându-i în integralitatea Opera, îi poţi descoperi miracolul spiritului şi măştile criticului, romancierului, istoricului, poetului, dramaturgului, profesorului etc. S-a vrut, în sinea lui, un scriitor total.

 

Nu sunt Comentarii »