SCUTELNICU PETRU

FOTO SCUTELNICU FULAR

– data naşterii: 15.06.1957

– localitate: Bacău

– anul primirii în USR: 1999

– publicaţii:

Ameninţarea cu viaţa; Viaţa de unică folosinţă; Poem pe cord deschis; Imperiul cu poeme; Îmblânzitorul de iluzii.

– activitate, distincţii, premii:

Poetul Petru Scutelnicu (n. 15 iunie 1957), a debutat cu poezie în revista “Vatra” când n-avea decât 15 ani, Editorial, matur, a publicat întâia carte Paznic la floarea mea de măceş în 1996.  Premiat pentru poezie de diferite reviste, de Filiala Bacău a U.S.R. şi în festivalurile de gen.

 

*

„Să scrii un „poem pe cord deschis” presupune, pe lângă asumarea unui risc major, o luciditate rece şi fină, dublată de o precizie pe măsură şi, eventual, de ceva curaj. Nu s-ar putea spune că Petru Scutelnicu are vocaţia de chirurg, el fiind un boier şcolit care, dintr-un fotoliu confortabil, se visează rebel şi mimează, mai degrabă cu umor şi nonşalanţă, decât cu răzvrătire boemă.”

(Valeria Manta Tăicuţu)

 

„Un volum de poezie trilingv (română, engleză şi franceză), în care autorul mizează, în texte laconice şi dense, pe valorile singurătăţii, ale melancoliei şi ale atotputerniciei cuvântului, scurtele străfulgerări ale cotidianului „actualizând” aceste valori şi personalizându.le, ca în finalul „Oraşului de unică folosinţă”: „în ziarele de provincie/ne externăm cu teama ameliorată”.Ilustrativă pentru întreaga carte este această „Fotografie”: „la frontiera de hârtie/trestie ploaie salcie ceaţă/un regat de ţelină şi conopidă/nopţi blonde lucesc prin fotografii vechi/ e noapte atât de subţire/ încât îmi despică sternul/ şi-mi ninge direct pe vertebre.”

(Ioan Es.Pop)

 

„  Un vers din chiar primul poem al cărţii adună poetica unei generaţii: „o stradă pleacă din poem”, scrie Petru Scutelnicu, marcând astfel despărţirea de paradigma optzecistă. Poezia sa e a unui real (re)format, a unei fiinţe surprinse în chiar momentele (re)construirii ei şi a speranţei că lumea mai poate fi schimbată printr-un simplu text; partea de îngeri a lumii – iată ce (des)face poezia lui Petru Scutelnicu până la tăişul cuvântuluiŞi mai e ceva. Regăsim aici amprenta bacoviană într-o lectură subtilă care asumă fibra acesteia, lăuntrul profund, iar nu glazura unde trecătorii de pe „strada George Bacovia” vor fi crezut că descoperă esenţe. Petru Scutelnicu este un poet adevărat.

(Ioan Holban)