Proiectul Literatura tinerilor la prima ediţie- Un tânăr băcăuan câştigător la Neptun: Daniel Sascău

September 27, 2017 in Evenimente by administrator

Din comunicatul USR:

Proiectul Literatura tinerilor la prima ediţie

“Între 14 şi 16 septembrie a avut loc, la Casa de Creaţie a Scriitorilor „Zaharia Stancu” de la Neptun, prima ediţie a proiectului Literatura tinerilor organizat de Uniunea Scriitorilor din România, dedicat tinerilor autori din toate genurile literare care nu sunt încă membri ai săi.

Juriul format din Nicolae Manolescu, Gabriel Chifu, Daniel Cristea-Enache, Mircea Mihăieş, Ioan Es. Pop, Adrian Popescu, Nicolae Prelipceanu, Simona Vasilache şi Răzvan Voncu a stabilit, după deliberări, acordarea a trei premii ex-aequo în bani, care au mers la Alina Mazilu, Savu Popa şi Marcel Vişa şi a unui premiu constând în recomandarea unui volum spre publicare la o editură de prestigiu, care i-a revenit lui Daniel Sascău.

Sunt de menţionat, pe lângă programul dens al celor două zile ale proiectului, nenumăratele discuţii informale între tinerii concurenţi şi poeţii şi criticii participanţi, închegând un fructuos şi plăcut dialog între generaţii.

Revista România literară va publica în numerele viitoare o selecţie din textele tinerilor participanţi la reuniunea de la Neptun.”

http://www.uniuneascriitorilor.ro/2017-09-20-proiectul-literatura-tinerilor-la-prima-edi-ie

Tânărul student Daniel Sascău este băcăuan, născut la data de 08 /10/1993,  în prezent student la U.A.G.E Iaşi (Universitatea de ARTA George Enescu) Facultatea de Artă şi Design – secţia Grafică. Cu o activitate de voluntariat cultural de invidiat, ca fost elev al Colegiulului Național de  Artă George Apostu Bacău, a mai publicat poezie în Informatorul Moldovei, în revista SEMN, a participat la tabere de creație și concursuri literare. 

 

Câteva versuri din creația lui Daniel Sascău, citite la Neptun, în cadrul evenimentului jurizat și îndrumat de Nicolae Manolescu:

Mă dă afară mâlul din mine
îlocuindu-mă cu o formă de dor.
O pasăre, se aşază pe fostul meu trup
și colindă în zbucium de aripi târzii
cușca,
La intrare, dă mâna cu un suspin întrebând:
Al cui ești tu, mânzule?

suspinul dă din cap că o să plouă și plouă ,
plouă peste amândouă suspine…

 

***********************

 

Ca două animale venite dintr-un univers rupt,
ne-au forțat să ne orbim prin absențe.

Aproape de gâtul tău,
noaptea își face colier
din respirațiile tale,
eu tăcutul tău gest, tremur…

Cu noi sau fără noi, nimicul…
la fel de parfumat ne rămâne.
O vrajă a nenăscutului,
fluturele îmbolnăvit al speranței…

 

***********************

 

Mai frumoasă decât lumina în sine,
ea putea oferi întunericului un glas,
-pian întrerupt între două clape plângând…

De frica imaterialului din metafizica
secundei căzute pe gânduri,
aerul se îndoaie în inimă, lăsând suspendat
sângele ca pe Saturn, meteoriții…

E frig în fiecare zâmbet,
mai ales atunci când  izbește,
mai ales atunci când nimicește
ca pe o frunză omul…

Consemnează Cristina Ștefan, fotografii și film Daniel Sascău