13 iulie 2017- seară literară- Elisabeta Iosif

Cristina Ștefan: “Mă bucur că, deși toridă ziua, ne întâlnim și în vacanță pentru a vă prezenta o familie de filologi din București: Eliabeta și Lazăr Iosif din București. Liriștii ( Lira21- cenaclu)  știu că datorăm toate lansările antologiilor  și cărților noastre la Biblioteca Metropolitană sau la Centrul Cultural Calderon, scriitoarei Elisabeta Iosif. Astăzi vom prezenta o carte de proză nou editată la Editura Betta: romanul Contele de Madeira.

Este o frumoasă poveste de dragoste, într-un cadru fantastic, dar ceea ce mi se pare deosebit față de celelalte cărți în același gen scrise de Elisabeta Iosif:  Zeița fără chip- debut- despre care un citat din cronica Anei Blandiana se află pe coperta romanului, Globul de cristal la care comentam în 2010, cronică aflată în carte de azi:

“Cele şapte povestiri din Globul de cristal al Elisabetei Iosif întrunesc, într-un stil orginal, caracteristicile prozei fantastice în specific românesc, dovedind atât personalitatea creatoare a autoarei cât şi perspicacitatea de a converti întâmplări cotidiene într-o alternativă a realităţii.

Aceasta este şi deosebirea dintre basm şi proză fantastică -cea din urmă rivalizează cu realul în timp ce basmul lucrează cu miraculosul- ori  aprecierea că în acest volum avem de-a face cu elemente de basm, de poveste a copilăriei, ar fi cu totul nefondată sau cel puţin fără pertinenţă de teorie literară aplicată.”

Romanul Contele de Madeira este diferit prin câteva caracteristici: este o carte de artă și de cultură, celebrând valori culturale românești dar și universale, îi întâlnim pe marii noștri autori, Eminescu,Blaga, întâlnim muzicieni, pictori, scriitori, deci toate artele se îmbină în scriitura aceasta. Însuși Zeul Apolo coboară în dialog pământean și ceea ce m-a uimit ca actualizare și coincidență este că am aflat câteva pagini dedicate poetului sărbătorit de noi anul acesta, ANUL OVIDIU, 2017, și mă bucur că inițiatorul acestui proiect,mentorul său, scriitorul Viorel Savin se află aici.

Despre roman aș mai spune că are un mesaj de înaltă spiritualitate, este captivant, inventiv, acoperind o plajă întinsă de problematici culturale. De fapt, vom cita întru reprezentativitate.”

Și colegii de la Seri Literare au citit fragmente din cartea dăruită de Elisabeta Iosif: Mioara Băluță, Atena Ivanovici, Rodica Dascălu, Ramona Roman.

 Elisabeta Iosif a spus că documentarea acestui roman s-a făcut cu efort, “dar este o poveste de dragoste: roul principal, Victor Străjescu, un viitor pictor peisagist își caută mama care îi lasă o scrisoare prin care va moșteni casa contelui de Madeira. Isabella Vrancea, iubita lui, este o pianistă de talent recunoscut ăn Europa, își va regăși iubirea după lungi peripeții. Am scris acest roman și pentru rememorareapersonalităților  culturii românești de la începutul secolului XX, deschizător de curente noi în artă și civilizație în Bucureștiul antebelic…unii m-au întrebat dacă voi scrie și volumul al doilea dar deocamdată m-am oprit înaintea războiului, cu un final lăsat la interpretarea cititorului.”

Viorel Savin și-a exprimat bucuria de a fi în această companie și ne-a dat ultimele vești despre derularea proiectului 2017- ANUL OVIDIU. Discuțiile au continuat cu amintiri comune despre oamenii culturii băcăuane cunoscuți și de omul de televiziune, filologul  Lazăr Iosif, despre Ovidiu Genaru, George Genoiu, Ateneu și regretatul George Bălăiță.

O companie plăcută, învățăminte literare…despre care Costel Hongu a concluzionat că am fi la un cabinet psihologic literar care ne face bine…Cum? Cunoscând scriitori. Mulțumim Atelier pentru găzduire, de fiecare dată!

A consemnat Cristina Ștefan