“Duminică,  19 martie, de la ora 19.00, Teatrul de Stat Constanţa a programat primul eveniment din seria celor menite să celebreze „ANUL OVIDIUS”, împlinirea a 2000 de ani de când Publius Ovidius Naso, unul dintre cei mai mari poeţi ai antichităţii, murea la ţărmul Mării Negre, în cetatea Tomis, unde fusese exilat de împăratul roman August. Data a fost stabilită pentru a aminti şi de 20 martie (anul 43 î.Hr.), ziua în care poetul s-a născut, în oraşul Sulmona.
„BUCURIA DE A FI ÎNDURERAT LA TOMIS”, de dramaturgul contemporan Viorel Savin este un spectacol – lectură în regia artistului Liviu Manolache. Tot el a gândit coloana sonoră a montării, iar distribuţia va fi alcătuită din: Iulian Enache, în rolul lui Ovidiu, Laura Crăciun, Marian Adochiţei, Alina Manţu, Dan Cojocaru, Adrian Dumitrescu, Remus Archip, Andu Axente, Ionuţ Alexandru, Andrei Cantaragiu, Cosmin Mihale, Roman Florentin şi Alexandru Iacov.
Piesa lui Viorel Savin a fost scrisă înainte de 1989, dar nu a primit, în timpul regimului comunist, aprobarea de a intra în repertoriul vreunui teatru, din cauza analogiilor cu politica acelor vremuri. După revoluţie, în 1997, a fost jucată la Teatrul Naţional al Radiodifuziunii Române, iar spectacolul de la Constanţa reprezintă premiera pe scenă a acestui text dramatic.
Reprezentaţia va fi vizionată şi de autor şi va fi precedată, la ora 17.00, de lansarea romanului său ,,Cinesunta – fata cu trecutul amputat”(Ed. Junimea, Iași, 2016).
Volumul va fi prezentat de prof.univ.dr. Cristina Tamaş, decanul Facultăţii de Litere a Universităţii „Ovidius” din Constanţa, de criticul literar Petre Isachi, redactor şef al Revistei  de cultură „13 Plus”, de scriitorul Ovidiu Dunăreanu, redactor şef al  revistei de cultură „Ex Ponto”, şi de prozatorul Adrian Lungu.
Romanul este greu de încadrat în tipare, potrivit criticului Ioan Holban, care scrie în prefaţă:,,Ficțiune? Un caz clinic? Roman-document? De aventuri? În registrul realismului magic? În cel al fantasticului? Câte ceva din fiecare…”.
Viorel Savin este dramaturg, romancier, dar şi publicist, şi poet. Publicul constănţean s-a întâlnit până acum cu trei dintre textele sale dramatice. „Bătrâna şi hoţul” a avut două montări la TSC: una în anul 1991, iar a doua se joacă din ianuarie a.c., având-o pe Ileana Ploscaru în rolul principal. Alte două piese, „Tu nu eşti trupul tău“ şi „Ginere de import”, au fost montate în 1999, respectiv 1995, la Teatrul „Fantasio”.“

Am primit fotografii și cuvinte de apreciere entuziaste pentru desfășurarea acestui eveniment de la scriitorul Viorel Savin care a fost însoțit la aceste evenimente dedicate lui Ovidiu de criticul Petre Isachi și prozatorul Adrian Lungu.

  Un interviu publicat în ziarul Ziua de Constanța,

demonstrează că ideea acestui proiect, pornind de la scriitorul Viorel Savin, a găsit  locul potrivit și personalitățile culturale care i-au dat curs la Constanța. Viorel Savin spunea că trebuie remarcată ospitalitatea, atmosfera distinsă a manifestărilor, participarea multor tineri elevi și studenți, dar și spectatori  care pur și simplu au comunicat între ei despre aceste evenimente omagiale poetului de la Tomis și au venit într-un număr foarte mare. 

“O prezenţă deosebită în spiritualitatea românească, dramaturgul Viorel Savin a început să scrie în 1985, debutând cu piesa de teatru „Jocul de dincolo de ploaie“, când a descoperit pasiunea pentru această literatură. Cu stiloul pe foaie, fără calculator, fără internet, aşa şi-a scris autorul cărţile, care, deşi nu au fost tipărite în tiraje ameţitoare, sunt suficient de căutate de către intelectuali din toată ţara. La o vârstă înaintată, Viorel Savin scrie cărţi pe bandă rulantă!

L-am găsit la teatru, într-o după-amiază ploioasă de martie, în care a avut loc lansarea noii sale cărţi, „Cinesunta – fata cu trecutul amputat“, şi, totodată, premiera spectacolului-lectură, conceput după piesa care îi aparţine, „Bucuria de a fi îndurerat la Tomis“. Ne-a impresionat pasiunea volubilă cu care ne-a descris lucrările sale. Din experienţa acumulată de-a lungul atâtor ani, scriitorul afirmă că „mulţumirea cu înţelegerea trudei tale este o satisfacţie enormă“.

Criticii literari prezenţi la lansare l-au apreciat ca fiind „un foarte bun psiholog în tratarea subiectului, cu experienţă de dramaturg“ (Ovidiu Dunăreanu) sau „un maestru al utilizării marilor simboluri ale lumii, care deschid şi închid comunicarea“ (Petre Isachi). Alături de aceştia, conf. univ. dr. Cristina Tamaş a mărturisit că Viorel Savin este „un spirit interesant care trece cu eleganţă şi cu un anumit rafinament de la registrul poetic la cel dramatic, reuşind să fie discret şi reflexiv în poezie, tandru şi grav în proză, evocator şi combativ în teatru“.

Autorul încurajează publicul să îl citească dacă doreşte să-l descopere, adăugând că pregăteşte un volum de texte dramatice referitoare la viaţa şi opera lui Ovidiu, „Vieţile poetului“, şi aducându-i mulţumiri profesorului Mircea Anghelescu, pentru permisiunea de a prelua titlul lucrării sale, „Vieţile postume ale poetului“.

Întrebările redacţiei:

Când aţi descoperit că aveţi darul de a scrie? Cum l-aţi exersat şi cu cine?

Întrebarea este foarte grea şi, dintr-o dată, cred că trebuie să pornesc de acolo de unde am început eu să citesc. Şi acum îmi aduc aminte că părinţii mei, fiind învăţători, mi-au adus revistele din vremea aceea, deci din prima jumătate a secolului trecut. Una dintre reviste se chema „Furnica“. Eu începusem să citesc. Îmi plăcea foarte mult revista şi, în momentul în care am ajuns în clasa a patra, mămica mea, extrem de severă, mi-a spus: „Îţi mai aduc revista dacă îmi povesteşti ceea ce citeşti“. În felul acesta, m-a obligat să fac rezumate la micile povestioare. După aceea, împrumuta cărţile de la biblioteca liceului sau de la biblioteca orăşenească. Mă obliga să fac rezumate şi le discutam.

Prin ce emoţii aţi trecut în timpul creaţiei?

Cred că nu se poate descrie asta. Adică sunt nişte emoţii care ţin de următoarele: constituirea planului pe care ţi-l faci, scopul pe care ţi-l propui, mijloacele de care dispui ca să construieşti drama, povestirea sau poemul respectiv şi apoi orizontul de aşteptare, cum voi fi receptat de cei cărora mă adresez. Deci, emoţiile nu sunt cantonate într-un singur punct, ci te cuceresc, te stăpânesc până la capăt, până ajung la spectator, cititor etc.

Care este mesajul pe care doriţi să îl transmiteţi cititorilor dumneavoastră?

Am un răspuns teribil: să mă înţeleagă pe mine.

Ce scriitori preferaţi? 

Eram prin clasa a patra, la ţară, undeva la Bibireşti. Un vecin vine la taică-meu, care era director de şcoală, şi spune: „Domn’ Emil, vreau să vă spun că Viorel zice numai prostii. Taică-meu zice: „Cum adică, de ce?“ Vecinul: „Spune că Al Doilea Război Mondial a izbucnit de la faptul că Hitler şi Stalin nu s-au înţeles la care capăt să spargă oul“. Era vecinul Georgescu, care a spus: „Băiatul ăsta citeşte o carte acum, într-adevăr“. Era vorba de „Gulliver’s Travels“, iar eu le traduceam ca „Al Doilea Război Mondial“, cu Stalin şi Hitler, care nu s-au înţeles la care capăt să spargă oul. Şi mă întrebi care scriitor îmi place. Cum naiba să nu îmi placă ăsta?! Sau „Robinson Crusoe“! Toată viaţa am visat să fiu aruncat pe o insulă şi să construiesc eu acolo şi să supravieţuiesc. Asta e. În fond, literatura este o lume spre care tinzi, unde vrei să ajungi, şi prin care vrei nu să transformi oamenii, doar să îi faci mai buni.

De unde aţi dezvoltat această pasiune pentru dramaturgie?

Dramaturgia este arta completă în teatru, este un sincretism al artelor. Aici întâlneşte literatura textul, se trăiesc muzica, ilustraţia muzicală, pictura, scenografia, jocul actoricesc. Deci, dramaturgia este, de fapt, regina artelor, pentru că le implică pe toate.

Florina Nănescu şi Andrei Flangea sunt studenţi ai Facultăţii de Litere, specializarea Jurnalism, Universitatea „Ovidius“, Constanţa”

Felicitări dramaturgului Viorel Savin!

foto: prof.univ.dr. Cristina Tamaş, decanul Facultăţii de Litere a Universităţii „Ovidius” din Constanţa,  criticul literar Petre Isachi, redactor şef al Revistei  de cultură „13 Plus”, scriitorul Ovidiu Dunăreanu, redactor şef al  revistei de cultură „Ex Ponto”.

consemnează Cristina Ștefan