Adrian Jicu- postare pe facebook:

,,Astăzi, 16 iulie, Sergiu Adam (căruia îi datorez venirea la „Ateneu”) ar fi împlinit 80 de ani. Fără el, redacția revistei este mai pustie, iar viața culturală băcăuană, mai săracă. Reiau aici un mic fragment dintr-un text scris la plecarea lui și un poem definitoriu pentru lirismul său ironic&melancolic, din volumul „Peisaj cu prințesă”.

„Scriind acum, mi-l imaginez pe un drum de țară, împingându-și de coarne bicicleta mult visată și dând binețe celor pe care îi întâlnește în călătoria în care a plecat. Preocupat de întrebările lumii și lăsând în urmă orice întristare, poetul suie agale către niciunde.”

*** A plecat dintre noi spre o lume mai buna scriitorul Sergiu Adam. A plecat în liniste, cu modestia si bunul simt care i-au definit cursul vietii, lasând în urma carti de proza si poezie, precum si o buna parte din istoria revistei Ateneu, cât si a revistei “Vitraliu” a Centrului de Cultura „George Apostu”, carora le-a dedicat ani buni sufletul si energia lui. Spiritul sau luminos, blândetea sa proverbiala, devotamentul si pasiunea cu care si-a onorat datoria de om de cultura sunt modele pentru zeci de scriitori pe care i-a descoperit, i-a promovat, cu calda generozitate. A fost un spirit viu, aflat în dialoguri îngaduitoare si în polemici moderate cu pretendentii la gloria literara si a sustinut mereu valorile autentice în complicatul teritoriu scriitoricesc.

“In spatele poemelor il descoperi pe omul Sergiu Adam: blajin, modest, parcimonios cu iesirile in public, prudent, loial in amicitii, consecvent in dusmanii, care isi subliniaza saracia proverbiala, o paradigma a existentei lui, un legamânt, caci ea presupune cinste, lipsa marilor ambitii si a vanitatii. Asemenea calitati il profileaza ca o figura aparte, distincta, in viata literara care, azi ca si ieri, e agitata de orgolii, ranchiune si polemici”. Este unul dintre cele mai expresive portrete ale poetului, prozatorului si traducatorului Sergiu Adam, pe care l-am gasit in prefata la volumul “Scrisori din tara cocorilor albi”, semnata de criticul si colegul de revistă. Constantin Calin.

Sergiu Adam ne-a părăsit joi, 26 februarie 2015, ar fi implinit 79 de ani, pe 16 iulie. S-a născut la Cosmesti, judetul Galați, însă copilăria si-a petrecut-o în satul Frumuselu, comuna Glăvănești, ca fiu al Anei (născuta Popovici), muncitoare și al lui Teodor Adam, preot.
Urmează Liceul internat „C. Negruzzi” din Iași, pe care-l absolvă în 1954. Continuă studiile în acelasi oras, la Facultatea de Filologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, sustinându-și licenta în 1958.

Un timp este profesor, apoi metodist si bibliotecar in Bacău (intre 1961 si 1965); din 1965 lucrează ca redactor la revista „Ateneu “, avându-i colegi, de-a lungul anilor, pe Radu Cârneci, George Balăiță, Constantin Călin, Calistrat Costin, Ovidiu Genaru, George Genoiu, Ioanid Romanescu, Mihail Sabin, gruparea “Ateneu”, cum a fost denumită de critica literara a vremii. Din 1990, devine redactor șef al “Ateneului”, funcție pe care o îndeplinește până în 2002, apoi director onorific mai mulți ani. După ce a părăsit revista Ateneu, a fost coordonator al revistei Vitraliu, editată de Centrul de Cultură “George Apostu”.

Prezență discretă în lumea literară, debutează în revista „Flacara Iașului”, cu poezie, în 1954. Definitiv legat de revista bacauană, primul volum de poezie, “Țara de lut”, îl publică în 1971. Colaboreaza la „Luceafarul”, „România literară”, „Tribuna”, „Steaua”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Echinox”, „Contemporanul” și „Familia”.

Publică în continuare “Ctitorii musatine”, Bucuresti 1976; “Gravuri”, Iasi, 1976; “Iarna, departe…”, Bucuresti, 1976; “Chipuri si voci”, Bucuresti, 1984; “Peisaj cu printesa”, Bucuresti, 1987; “Scrisori din Tara Cocorilor Albi”, Iasi, 1994. Membru al Uniunii Scriitorilor, deținător al mai multor premii pentru poezie.

Sergiu Adam a fost si un excelent traducator, mai ales din literatura rusa, din care amintim “Brazii ninsi, de Rimma Kazakova (1973); “Richard Sorge asa cum a fost”, de M.S. Kolesnikov (1977), “Moartea lui Rasputin”, Felix Iusupov (1991 (în colaborare cu T. Ionescu).

Este o voce lirică însingurata si elegiaca, de o melancolie blânda. Afinitatile cu Blaga sau cu marele poet băcăuan, Bacovia, transpar în poemele lui, ca și ei, îmbratișează însingurarea, însă la Sergiu Adam îmbracă o formă calmă, ocrotitoare.

„(…) „Nemișcat privești în urmă / Ca în viața altcuiva: / Au fost oare toate aievea? / A existat, în adevar, un altădată? / Ce straniu / Ce vag / Ce departe! // Afara vântul citește afișe, / Ploaia măruntă le spală.” (Peisaj cu printesă, 1987).

Disparitia lui Sergiu Adam, prietenul nostru, lasă un gol dureros pe care îl resimțim dimpreună cu întreaga intelectualitate băcăuană!

(Ziarul Deșteptarea- Autor: Gheorghe Baltatescu |27/02/2015) 

– data naşterii: 16 iulie 1936, comuna Cosmești, Galați, – decedat, 26 febr. 2015

– localitate: Bacău

– anul primirii în USR: 1972

– publicaţii:

Opera

• Ţara de lut sau Scrisorile blândului şi însinguratului Sergiu Adam către mult prea iubita lui soaţă, Doamna Otilia, Bucureşti, 1971;

• Ctitorii muşatine, Bucureşti 1976;

• Gravuri, Iaşi, 1976;

• Iarna, departe…, Bucureşti, 1976; ediţia (Moartea avea ochi verzi), ediţie îngrijită de Claudia Tache, Bucureşti, 2000;

• Chipuri şi voci, Bucureşti, 1984;

• Peisaj cu prinţesă, Bucureşti, 1987;

• Scrisori din Ţara Cocorilor Albi, Iaşi, 1994;

• Scrisori din Ţara Cocorilor Albi, Bucureşti, 2001.

Traduceri

• Rimma Kazakova, Brazii ninşi, prefaţa traducătorului, Iaşi, 1973;

• M.S. Kolesnikov, Richard Sorge aşa cum a fost, Iaşi, 1977 (în colaborare cu T. Ionescu);

• Felix Iusupov, Moartea lui Rasputin, Bucureşti, 1991 (în colaborare cu T. Ionescu).

– activitate, distincţii, premii:

Sergiu Adam (16 iulie 1936, Cosmeşti, judeţul Galaţi) este un poet, prozator şi traducător. Este fiul Anei (născută Popovici), muncitoare, şi al lui Teodor Adam, preot. După ce a absolvit Facultatea de Filologie-Istorie a Universităţii din Iaşi (1958), a funcţionat ca profesor de limba română (1958-1961), metodist la Casa Regională a Creaţiei Populare din Bacău (1964-1965), iar din 1965 redactor la revista „Ateneu” din Bacău, unde, începând cu 1990, este redactor-şef. Debutează în revista „Flacăra Iaşului”, cu poezie, în 1954. Prezenţă discretă în lumea literară, definitiv legat de revista băcăuană „Ateneu”, Adam este un introspectiv, urmăritor de aventuri regresive, elegiac în cadrele „vitaliste” ale poeziei şi atent la meandrele psihologice chiar în plin dinamism epic.

“A debutat (sub un moto din Mateiu I. Caragiale) cu volumul Ţara de lut sau Scrisorile blândului şi însinguratului Sergiu Adam către mult prea iubita lui soaţă, Doamna Otilia, apărut în 1971. Sunt aici versuri sensibile, evocări serafizate de ruralism pictural, dar cu filiaţie bacoviană („ninge pe vechi catedrale”, / „soarele curge peste vârfuri de plopi”) şi nu fără ceva urme din linia Nicolae Labiş – Ioan Alexandru („Oh, lerui-ler, într-o noapte ca asta / când stelele umblă buimace pe jos / fratele meu a trecut sub zăpezi / c-o floare de cancer în piept înflorită frumos”). Detaliile care compun desenul de ansamblu ale acestui „lirism delicat minor” (Eugen Simion) sunt alăturate din perspectiva unei memorii care transformă marginile obiectelor într-un contur tremurat, estompând identităţile prin filtrarea unei lumini incerte.” sursa crispedia.

-Premiul “George Bacovia”(Pentru debut editorial),1971

-Premiul Festivalului Internaţional de Poezie de la Praga,1982

-Premiul Uniunii Scriitorilor-Filiala laşi-pentru romanul “Chipuri şi voci”,1985

-Premiul Uniunii Scriitorilor-Filiala Iaşi-pentru volumul de versuri “Scrisori din ţara cocorilor albi”, 1995

-Premiul de excelenţă al Uniunii Scriitorilor-Filiala laşi-pentru întreaga activitate literară, 1996

-Prezent în Dicţionarul Scriitorilor Români (A-C) redactat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi şi Aurel Sasu -1995

„Sergiu Adam, profesează lipsa de apetit pentru publicitate, modestia sfielnică și blândețea franciscană, fiind în același timp, accesibil și comunicativ, ba chiar și dispus la domoale entuziasme. Lasă impresia că nu a purtat mască niciodată, chiar și în situațiile cele mai critice.Omul și poetul se interferează până la identitate.”

(Mihail Iordache)

„O manifestare destul de rară, egalitatea om-poet e menită să atragă  simpatia asupra amândurora, mai ales că omul are calitatea de a aduna în jurul său prieteni, fără să-i flateze, fără să-i momească, ci într-un mod natural, printr-un adeziv sufletesc irezistibil, îndeosebi în ceasurile de convivialitate.Dacă socotesc bine, la acest capitol Sergiu Adam e unul dintre cei mai bogați scriitori contemporani.”

(Constantin Călin)

“Ideile care au generat poeziile lui Sergiu Adam se depun încet, ca o materie impură, în timp ce melancolia visătoare, proprie eredităţii moldoveneşti, se ridică la suprafaţă.(…) Pentru a da senzaţia realităţii, poetul numeşte cu glas tare lucrurile care îl înconjoară şi se străduieşte să le reţină pe retină.”

(Alex.Ştefănescu   “Luceafărul” – 11 decembrie 1971)