Vasile Sporici (Vlad Sorianu), critic, estetician și traducător reputat.

Născut la 14 ianuarie 1931, decedat 4 sept. 2004

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.

Dupa ce a absolvit Liceul Ferdinand I din Bacău, Vasile Sporici a urmat Facultățile de Biologie și Filozofie ale Universității din București. A studiat la Universitatea Lomonosov din Moscova. Întreaga sa activitate s-a desfășurat in orașul lui Bacovia, Vlad Sorianu făcând parte din ceea ce istoria literaturii române contemporane a consacrat ca fiind gruparea de la revista “Ateneu”, publicatie apărută într-o noua serie, în 1964.

Vasile Sporici a fost prezent constant în paginile tuturor revistelor importante din ultimele cinci decenii, inclusiv în “Adevărul literar și artistic”, cu cronici, eseuri literare și pe teme de filozofie. Bibliografia sa cuprinde carți de exegeză, dar și de proză, precum și numeroase traduceri dintre care amintim: volumul “Stephane Lupasco – Logica dinamică a contradictoriului”, apărut în 1982, cu prefața lui Constantin Noica, și “Evoluția creatoare” de Henri Bergson, editată în 1998, la Institutul European din Iași. Intre anii 1969-1977, a fost directorul Teatrului dramatic Bacovia. 

sursa: adevărul.ro

 Vlad Sorianu (pseudonimul literar al lui Vasile Sporici) (14 ianuarie 1931, Comăneşti, judeţul Bacău) – critic literar. Fiul lui Zaharia Sporici, miner, şi al Mariei (născută David). Studii elementare la Bacău şi Comăneşti (1938-1943); Liceul „Ferdinand I”, apoi Liceul teoretic de băieţi din Bacău (1943-1950). Licenţiat al Universităţii din Bucureşti, Facultatea de Biologie (1954). Urmează, între 1954 şi 1955, Şcoala Superioară de lectori de ştiinţe sociale (Bucureşti). Doctor în filosofie al Universităţii din Bucureşti cu teza: Determinare şi structură în biologia modernă (1977).

Redactor-şef adjunct al revistei „Ateneu” (1966-1969); director al Teatrului Dramatic „Bacovia”, din Bacău (1969-1977). Din 1977, revine în redacţia revistei „Ateneu”. Colaborează la „Ateneu”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Contemporanul”, „Tribuna”, „Revista de filosofie”, „România literară”, „Era socialistă”, „Familia” şi „Luceafărul”. Debutează cu versuri în ziarul „Luptătorul”, Bacău (1948). Debut editorial cu volumul de eseuri Glosecritice (1968), urmat de Contrapunct critic (1971). Autor al unui roman pentru tineret (Timpuldezmoşteniţilor, 1983). Realizează prima antologie reprezentativă din opera filosofului francez de origine română, Stephane Lupasco, Logica dinamică a contradictoriului (1982).

Critica e pentru Sorianu un demers ideologic, opera aflându-se faţă de contextul ei teoretic într-un raport de ireductibilă inferioritate. Textul literar devine astfel un pretext pentru definirea conceptelor (angoasă, înstrăinare, adevăr al artei), în general principiile cunoaşterii ştiinţifice substituindu-se reconstituirii afective şi contemplării în idealitatea ei a creaţiei. Semnificaţiile acesteia par să se consume într-un fel de istorie a existenţei sociale, faţă de care esenţa umană şi conştiinţa individuală reprezintă doar puncte de reper într-un univers filosofic pre-existent. Meditaţia ia deseori forma dezacordului dintre unitatea categoriilor abstracte şi diversitatea valorică a receptării.

„Integrarea valorilor” rămâne un deziderat, deşi soluţia de omogenizare (ştiinţă-artă) presupune un tip de coerenţă care nu mai e a cărţii, ci a interferenţei mediilor şi a comandamentelor civice, funcţii mai degrabă educativ-documentare în procesul transfigurării. La Bacovia, de pildă, alienarea ţine de structura şi de sensibilitatea poetului, stilul, de punerea în scenă a suferinţei şi a „profeţiilor politice”. Resorbţia în spectacol a mesajului face ea însăşi parte din definiţia scriitorului. Pledând pentru critica ştiinţifică şi pentru înscrierea ei într-o dialectică a întregului, Sorianu a sperat să-şi găsească acel „echilibru reflexiv” în dinamica valorilor deceniului şapte, faţă de care a adoptat ulterior o atitudine de binevoitoare indiferenţă.

Opera literară

• Glose critice. Critică şi eseistică literară, Bucureşti, 1968;

• Contrapunct critic. Valori, idei, tendinţe, Iaşi, 1971;

• Timpul dezmoşteniţilor, roman pentru tineret, Iaşi, 1983.

(sursa metrolinks.ro)

REFERINTE CRITICE:
Ov. S. Crohmălniceanu, in Romania literara, nr. 2, 1968;
T. Tihan, in Steaua, nr. 11, 1968;
Mircea Popa, in Tribuna, nr. 43, 1968;
C. Costin, in Ateneu, nr. 3, 1972;
Al. Dobrescu, in Convorbiri literare, nr. 13, 1972;
M. Iorgulescu, in Romania literara, nr. 3, 1972;
T. Tihan, in Steaua, nr. 3, 1972;
Adriana Iliescu, in Viata Romaneasca, nr. 4, 1972;
R. Cârneci, in Ateneu, nr. 1, 1981;
I. Neacșu, in Cronica, nr. 48, 1984;
N. Georgescu, in Luceafarul, nr. 10, 1984;
Adriana Iliescu, in Convorbiri literare, nr. 12, 1984.