ION ROTARU- drumul unei istorii literare

Drum șerpuit printre dealuri și păduri din care frunzișul vânăt arămiu deja era pus la pământ, drum spre satul Valea lui Ion, comuna Blăgești, Bacău. Cât de feerice sunt drumurile noastre județene poți spune numai dacă intri în starea de toamnă, târzie, cețoasă, umedă în culorile bacoviene.

Un grup de scriitori băcăuani au onorat invitația profesorului buhușean ION FERCU la o primă ediție a comemorării criticului ION ROTARU, în satul său natal, la școala la care a învățat în primii ani. Azi micuța școală din Valea lui Ion este nouă, modernă, cu clase mari, spațioase, mirosind a vopsea, unde ne așteptau profesori, elevi în costume populare, primarul comunei, rudele în viață ale lui Ion Rotaru, prietenii săi. Erau mulți și a reda ce și cum a vorbit fiecare ar diminua impresia generală pe care a rostit-o fiica scriitorului, Oana Gruenwald Rotaru, la finalul uneia dintre activități: „a fost ca o reuniune de familie.“ Au fost o serie de evenimente între care slujba de pomenire la cimitirul și biserica din sat.

Întâlnirile, noile cunoștințe, informațiile au venit rapid, s-au amestecat cu discursurile diferite, din epoci diferite, cu date biografice ale lui Ion Rotaru și cu date de scriitor ale vorbitorilor. Aceste Comunicări științifice, cum erau numite în programul zilei de 14 noiembrie,  au adunat povestiri din copilăria celui care spunea într-un interviu:„ Despre copilăria şi tinereţea mea pot spune cu mândrie că este într-un fel asemănătoare cu a lui Marin Preda: eram un copil de ţăran care visa să scape de „neagra ţărănie”, dar și etapele creatoare ale scriitorului.

ION FERCU  a moderat întâlnirea, cu umor, vivace, țesând atmosfera cu meșteșug. Fiind un bun prieten al lui Ion Rotaru, interesul său pentru opera critică a lui Ion Rotaru s-a concretizat în multe întâlniri, amintiri comune pe care Ion Fercu le-a mai povestit în articolele sale: „Într-una dintre întâlniri, în primăvara lui 2002, mi-a vorbit despre George Călinescu. S-a aflat George Călinescu în tabara compromișilor care au cochetat cu regimul comunist? A fost deputat M.A.N., decorat cu Ordinul Muncii, avea o mașină la scară, ca academician, a scris cronici care cântau în struna regimului… Nimic din toate astea nu nega Ion Rotaru. Asta nu-l impiedica să spună despre Călinescu faptul că a fost, pentru noi, spiritul cel mai profund din prima jumatate a secolului al XX-lea. Am recitit recent capitolul pe care i l-a dedicat lui Călinescu în a sa „O istorie a literaturii române de la origini până în prezent” (S.C. TEMPUS DACOROMANIA COMTERRA SRL, Bucuresti, 2006, pag. 672-686), unde am găsit sintetizate, mai ales în Addenda, multe dintre gândurile sale de atunci. Pentru el, Călinescu purta, în raport cu regimul comunist, „un soi de mască histrionică”, avea „o atitudine în doi peri, jucând tot timpul un fel de comedie gravă, cu subînțelesuri pentru cei care au urechi de auzit” (Op. cit., pag. 685). Au fost însă și momente când Călinescu a renunțat la această mască.“ ziarul Deșteptarea, 2015.

.Dumitru Brăneanu, președinte Filiala Bacău a USR: această zonă a dăruit mulți Ioni celebri, Ion Rotaru, Ion Tudor Iovian, Ion Fercu, Ion Dinvale și dacă mai adăugăm și zona Zeletinului cu celebritățile sale, iată că de la noi pleacă oameni de cultură importanți…spre literatura națională.

Petre Isachi: opera unui om durează, nu viața lui…în ultima vreme citesc peste tot despre scriitori cum/ce au trăit ei din punct de vedere personal, viața lor intimă, câte amante au avut etc… nimic despre opera lor. Discursul său a purtat titlul: MOMENTUL Ion Rotaru în istoria criticii post-Călinescu.

Cornel Galben: a scris o biografie bine documentată, aflată în pliantul dăruit de organizatori invitaților, intitulat: ION ROTARU- reper al culturii române – 14 noiembrie 2019.

Aurica Pașcanu, sora lui Ion Rotaru, profesor filolog în Bacău, a încântat asistența cu un laudatio fratelui său, la cartea Valori expresive în literature română veche, dar și cu un savuros speach familial: Portret de frate.

Gheorghe Stroe , invitat special al evenimentului, a povestit avatarul publicării marelui compendiu critic al lui ION ROTARU… și a promis o ediție revizuită și corectată a imensei lucrări. G. Stroe, fondatorul Academiei dacoromâne,  a fost principalul colaborator al criticului, iar ultima ediție a laborioasei lucrări O istorie a literaturii române (prima ediție în 1971, De la origini până la 1900, 1972 al doilea volum, De la 1900 până la cel de-al doilea război mondial și în 1987, al treilea volum, 1944-1987)  a promis că până la sărbătorirea centenarului ION ROTARU (2024) cartea va fi tiărită în format ireproșabil. Forma de azi, cu erori criticate de studenți sau cititori, de alți critici literari, spunea dl Stroe, a fost rezultatul grabei în care s-a făcut la dorința autorului care a vrut să o vadă pe hârtie, gata, chiar dacă numai în 40-50 de exemplare. De altfel, cartea a apărut în anul dispariției lui Ion Rotaru. Această grabă se va corecta la următoarea ediție, la aceeași editură: SC Tempus Dacoromânia Comterra srl.

Ion Rotaru spunea într-un ultim interviu, legat de apariția volumului:

“Am conceput acesta lucrare pornind de la începuturile literaturii române, începuturi pe care le pun – la sugestia lui Călinescu – odată cu poetul Pontului Euxin, Publius Ovidius Nasos; apoi poposesc la cărţile patristice, fac referire la marii cărturari moldoveni şi ardeleni, precum şi la domnii iluminaţi gen Dimitrie Cantemir, trecând la valenţele folclorului şi nu în ultimul rând vorbesc şi despre limba slavonă ca piedică în dezvoltarea culturii româneşti, înaintând, printre scriitori de felurite mărimi, clasici şi mai mărunţi, până la evenimentele din Decembrie 1989.

M-am gândit să fac şi o a doua ediţie, a cărei încheiere va fi decisă biologic, extinsă în spaţiu şi ca spaţiu, o ediţie care cuprinde scriitorii români de peste graniţele actuale ale României – şi mă gândesc aici la scriitori din Basarabia, din nordul Bucovinei, din sudul Dunării şi de pe valea Timocului – cu referiri  cât se poate de largi la Diaspora – români din vestul Europei şi de peste Ocean – oprindu-mă la cei 15 ani de tranziţie postdecembristă. În această lucrare există chiar şi un capitol intitulat Subliteratura, capitol în care vorbesc despre multitudinea de cărţi de factură îndoielnică, uneori chiar şi pornografică, apărute pe la anumite edituri. Acesta lucrare se află actualmente sub tipar.”

Programul discursurilor a fost amplu, probabil că vor apărea scrise în revistele noastre, dar punctez buna preocupare a invitaților pentru o comemorare fără cusur. Iar organizatorii au manifestat chiar un exces de zel întru o sărbătoare omagială de excepție. Scriitorii Filialei Bacău, participanți au fost: Dumitru Brăneanu, Petre Isachi, Viorel Savin, Cristina Ștefan, Theodor George Calcan, Adrian Lungu, Ion Dinvale.

Au fost momente surpriză, Corul copiilor din Blăgești, discursul Primarului Laurențiu Munteanu, poveștile scriitorului Mihai Prepeliță, un bucovinean moscovit, care a trăit 9 ani în Siberia ( nu m-am îmbolnăvit la -43 de grade, spunea el).

Au fost și multe promisiuni de a continua acest proiect al Școlii din Blăgesti, anunțat ca inițiativă a lui Viorel Savin, chiar de a înființa o Fundație cu numele Ion Rotaru.

Primarul comunei a înmânat fiicei lui Ion Rotaru, Oana Gruenwald ( Rotaru) titlul de Cetățean de onoare postmortem al comunei Blăgești.

Poate că nu știm încă să ne onorăm valorile culturale ale Bacăului, poate că ar trebui, scriitori și administrație băcăuană, să facem mai mult în tendința de a păstra și transmite mai departe, noilor generații, aceste valori, poate că Alexandru Piru, Solomon Marcus, toți membrii Academiei ( există un volum “Membrii Academiei Romane din judetul Bacau” scris de profesorii Liviu Marghitan si Ioan Mitrea) și nu numai ei, să fie făcuți vizibili prin astfel de evenimente. Exemplar modelul oferit de comuna Blăgești! Fără trecutul ei, cultura nu va merge mai departe.

Consemnează Cristina Ștefan

Bustul lui Ion Rotaru a fost dezvelit în anul 2008, sculptat de artistul Petre Georgescu Dedy.