STAN VICTOR

Cu profundă întristare, colegii din Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Bacău anunță plecarea în veșnicie a scriitorului VICTOR STAN ( 3 sept 1937- 24 oct. 2021). Îi vom păstra amintirea și opera vii, în neuitare! Dumnezeu să-l odihnească în pace! Sincere condoleanțe familiei! – Comitetul de conducere al Filialei Bacău.

– data naşterii: 03.09.1937

– localitate: Piatra Neamţ

– anul primirii în USR: 2010

– publicaţii:

– activitate, distincţii, premii:

Victor Stan (n.3.09.1937) debutând la ani de deplină maturitate anunţă încoronarea unui parcurs literar demn de toată stima, după cum l-au definit o seamă de buni degustători de poezie. Cărţi publicate: Manuscrisele ierbii; Bolnav de închipuiri; Rădăcini amare; Marea înfăţişare a zborului ş.a.

Victor Stan este poet, romancier, prozator și eseist, membru al USR Filiala Bacău, născut la 23 septembrie 1937, în Galați. A absolvit Liceul Vasile Alecsandri din Galați în 1957, după care a urmat Facultatea de Drept și Academia de Poliție, fiind Doctor în Criminalistică. A debutat editorial în 1974 cu volumul de versuri „Ochi de lagună“, remarcat de critici literari de prestigiu printre care amintim pe Laurențiu Ulici, Valentin Tașcu, Emil Manu, Horia Gârbea, Mircea Ciobanu etc.

*

„Poetul Petrodavei  are înrădăcinată ideea istoricului Vasile Pârvan , care-i justifică peste timp, estetica, poetica, şi poietica: „popoarele trăiesc numai prin fapta precursorilor”. Semnele brâncuşiene omniprezente în volum  conferă scriiturii o patină, ce-l ajută pe poet să mizeze pe valenţele satului extern, profund, satul metafizic românesc. Aşa se explică treptele de stilizare şi abstractizare ale poemelor din care răzbate o antropologie a sacrului şi convingerea autorului că teroarea istoriei poate fi învinsă prin Poezie. În mod cert Victor Stan este o conştiinţă estetică şi intelectuală de referinţă, ce continuă programatic, autohtonizarea expresionismului şi a tradiţionalismului”

(Petre Isachi)

„Căutând omenescul, cuvântul poetului Victor Stan, îmbracă, oarecum, o mantie orfică. Mare meşteşugar al frumosului, poetul Victor Stan realizează printr-o riguroasă varietate stilistică, propensiune spre Univers ca pe o trăire ingenuă, a acelei priviri profunde pe care Brâncuşi însuşi încearcă să ne-o transmită, mut precum peştele unei  mări, şi care poate fi, de ce nu, acea iluminare capabilă să lege realul „de imaginar”, o transformare fulgurantă a acelui „ceva” din misterul pietrei, în limpezimea unor metafore şi a unor tăcute simboluri abstracizate de fenomenul sublimului”.

(George Calcan)

„Poetul Victor Stan are meșteșugul blestemat și fericit al cuvintelor, urmărește revirginizarea cuvântului sau, în expresia lui O. Elyzis, revirginizarea și purificarea morală, prin focul poeziei!“

“Deşi se consideră romantic, Victor Stan este în realitate un expresionist de sorginte blagiană, a cărui poezie alimentată de simbolurile mari ale tradiţiei mitizante evită în mod deliberat sincronizarea cu limbajul liric modern/postmodern”.

Petre Isachi

„Victor Stan și-a limpezit și rafinat mult expresia. Poezia sa a câștigat mult prin această limpezire, poetul impresionând prin siguranța propunerilor poetice, din care nu lipsesc alături de luminile fosforescente, reci, jerbele, scânteile, chiar focurile de artificii.” Lucian Strochi